Interviuri

Cristian China Birta: Am scris mult, foarte mult. Doar pe blog am scris peste 13.000 de articole!

Cristian China Birta, sau Chinezu, este unul dintre cei mai cunoscuți oameni din mediul online românesc atât datorită blogului său, cât și a activității în cadrul agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0, unde este partener. Îl urmăresc de ani de zile și întotdeauna mă binedispun textele sale pline de umor și autoironie, prin urmare, când am aflat că publică o carte, nu am mai stat pe gânduri și i-am propus un interviu. A ieșit o discuție faină-faină despre cartea Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia, care este deja disponibilă pentru precomenzi, dar și despre planuri de viitor și bineînțeles, lectură. El mi-a dezvăluit titlul celei de-a doua cărți pe care vrea să o publice, dar mi-a vorbit și despre colaborarea cu editura Hyperliteratura, unde va coordona colecția de Marketing și Comunicare.

După ani de zile de scris pe blogul personal, a sosit momentul în care, iată, publici o carte. Este un plan pe care îl aveai încă de când ai pornit aventura într-ale scrisului, sau ideea a venit cumva pe parcurs?

Tu știi foarte bine că există câte un mic autor în orice creator de conținut scris, care oricum visează la un moment dat să scrie o carte. Așa și eu. Doar că eu nu mi-am dat seama de ce sentiment ai când știi că  „se întâmplă, o să îmi apară o carte!”, decât atunci când Andrei Ruse, editorul meu, mi-a trimis ISBN-ul cărții. Abia atunci am realizat că, iată, o să îmi apară o carte. Deși eu pornisem de la ideea că este nevoie de așa ceva pe partea de influencer marketing, adică de o „sculă” care să aducă un pic de lumină în volbura de pe piață. Adică scopul meu nu era sa fiu autor publicat. Dar acum, că sunt, este un sentiment tare fain. 🙂

Cum a venit colaborarea cu Andrei Ruse și Hyperliteratura? Cum a decurs totul? Spune-ne 3 titluri mișto de la Hyperliteratura.

Cu Andrei mă știu de multă vreme. De când Hyperliteratura era o revistă online, nu o editură. Mai apoi, când a dat drumul editurii, am participat la aproape toate campaniile de crowdfunding pe care le-a organizat pentru cărțile pe care le-a scos. Și am băut și multe beri împreună, recunosc. 😀 Când Andrei a auzit că vreau să scot această carte, și că analizez dacă să bat palma cu o editură sau să mă duc pe cont propriu, mi-a făcut o ofertă. Mi-a propus să scot cartea la Hyperliteratura și să fie prima carte din colecția de Marketing și Comunicare, pe care să o gestionez eu și care să fie recomandată de Kooperativa 2.0, agenția de comunicare integrată în care sunt asociat. Practic, a împachetat așa de bine oferta, încât nu am putut să o refuz.

De ce o carte despre influencer marketing? Și ce aduce nou cartea aceasta?

Pentru că influencerii fac parte din acel lung șir de subiecte despre care vorbește toată lumea, dar la care se pricep foarte puțini. Și pentru că m-am tot lovit în cei peste 15 ani de când fac digital marketing de o foarte slabă înțelegere a modului în care influencerii pot fi niște resurse pentru branduri. Așa că am decis să fac puțină lumina. Și să scriu această carte, care este o resursă foarte utilă pentru toți cei care vor să integreze în mixul lor de marketing și lucrul cu influencerii. Noutatea pe care o aduce cartea este faptul că ai toți pașii pe care trebuie să îi faci dacă vrei să lucrezi cu influenceri. Este, de aceea, un fel de manual. Dar scris nu ca un manual, ci ca o discuție. Ca noutate, este simplu: nu există o carte despre influencer marketing pe piața noastră. De unde și presiunea pe care deja încep să o simt ca deschizător de drumuri…

Influencerii sunt destul de contestați în perioada aceasta, cel puțin o parte din ei. Există destule voci cunoscute care susțin că treaba cu influencing-ul nu este de fapt muncă. Ce parere ai despre criticile îndreptate asupra lor?

Hai să discutăm despre cifre. Estimarea mea este că avem în România în jur de 1500 de influenceri cu care un brand poate lucra, de la care poate obține, beneficia, în anumite condiții. Plecând, desigur, de la definiția influencerului, pe care o dau în carte: influencerul este acea resursă publică, cu o comunitate puternică în jurul său, care pe baza unui contract și a unui brief și în schimbul unor beneficii (bani, produse, servicii etc.) îți livrează beneficii pentru brandul tău. Există influenceri în afara definiției mele? Sigur că da. Președintele României este un influencer, firește, căci influențează multă lume. Este un influencer pentru mine ca agenție și pentru brandurile pe care le ajutăm pe zona de marketing? Nu, desigur, căci nu pot face campanii plătite cu președintele României. Revenind la întrebarea ta: sunt atât de multi influenceri încât sigur că există și pitifelnici printre ei. Și petarde. Și chiar nemernici. Dar am comite o greșeală teribilă să generalizăm. Pentru că pentru fiecare influencer care linge vasul de la WC (da, s-a întâmplat) sau care comite o mitocănie discriminatorie, (da, s-a intamplat si asta), eu pot să îți dau câte cel puțin 3 exemple de influenceri care sunt foarte ok, profi și care chiar ajută brandurile cu care colaborează.

Dă-ne un exemplu, de la noi sau din afara, de influencer care a transformat asta într-un adevărat business și face o treabă bună, atât ca poziționare a sa pe piață și brand personal, cât și în ceea ce privește campaniile pe care le prestează pentru clienți.

Prefer să dau exemple de la noi, căci sunt de-ai noștri. Dar nu înainte de a-ți spune că urmatoarea mea carte are deja titlul stabilit: Influprenorii. Și este, firește, despre influencerii antreprenori. Despre cum să ajungi influencer și să și obții beneficii din ceea ce faci, nu doar Likes and Shares, cu care nu poți să îți plătești factura la telefon. Căci nu faci bani din faptul că ești influencer, ci din businessul pe care îl construiești în jurul faptului că ești un influencer. Aici este cheia. De unde și paralela pe care o să o fac în cartea „Influprenorii”, între a fi influencer și a fi antreprenor. Revenind la exemplele de influenceri care au transformat ce fac într-un business, uite ce a făcut Bromania, Shelly, Mirela Retegan și altii. Dar să nu-i uităm pe cei care reușesc pe cont propriu, adică fără echipă în jurul lor, să activeze foarte bine ca influenceri care aduc beneficii brandurilor cu care se asociază, cum ar fi Vlad Petreanu, Cătălin Striblea, Cabral sau Prințesa Urbană.

Să ne întoarcem la scris – când și cum a apărut pasiunea ta pentru scris?

Scriu de când mă știu. Practic întreaga mea viață, de când îmi aduc aminte, se leagă de scris. Și de citit. Căci sunt ferm convins că nu aș putea scrie așa cum scriu, dacă nu aș citi foarte mult.

Trademark-ul tău, în scris, consider că este umorul și auto-ironia. Tu care spui că este secretul tău? De ce te citesc oamenii de atâția ani?

N-am scris mereu așa. A durat mult și în cazul meu să îmi găsesc drumul pe zona asta. Ani în care am încercat tot felul de variante de a fi eu. Până când am realizat că cea mai buna variantă de a fi eu este… să fiu eu însumi. Pare cam nu știu cum să zic asta, pe sistem de furculition. Dar este o întreaga filosofie în spate, nu avem timp să discutăm acum. Hai să ți-o zic altfel: cam 95% din oamenii care întâi mă citesc și apoi mă cunosc personal spun că sunt exact cum și-au imaginat. Iar asta este grozav. Pentru că este confirmarea faptului că reușesc să mă transmit și în scris și live and acustic fix așa cum sunt.

Dacă ar fi să dai 3 trucuri unei persoane care vrea să își îmbunătățească stilul de a scrie, care ar fi acelea?

Nu îmi place să dau sfaturi. Doar să zic cum am făcut eu. Și apoi să tragă fiecare concluziile pe care le consideră necesare. Am scris mult. Foarte mult. Doar pe blog am scris peste 13.000 de articole. Scrisul are nevoie de antrenament. De mult atrenament. Doar ca să joci în ligile inferioare. Antrenamentul este de baza. Talentul vine întotdeauna peste muncă. Pentru fiecare scriitor care zice „m-am așezat și am scris din prima cartea asta fără efort” sunt alți 908765 scriitori care au scris cu transpirație multă și cu un antrenament intens și îndelungat. Apoi am fost foarte atent la reacția celor care mă citeau. Și am ajustat permanent scriitura. Pentru că, simplu spus, dacă nu există cei care te citesc, tu ca scriitor cam încetezi să exiști cu adevărat. Și am mai făcut ceva: întotdeauna mi-am gândit orice fel de scriitură ca pe un proiect. Cu obiective, cu termene de execuție, cu resurse investite (aici timpul contează cel mai mult) și cu rezultate estimate, care să mă ajute să îmi ating obiectivele. Pentru că, altfel, dacă ne bazăm doar pe pasiune, să ne ducă pe drumul lung și întortocheat al succesului, s-ar putea să ni se termine benzina la un moment dat. Atunci intervine gândirea de proiect: musai să îl duc până la capăt. De multe ori în viața mea faptul că am gândit în termeni de proiect a fost decisiv pentru a merge înainte.

Care sunt cărțile care ți-au influențat, marcat copilăria și cum s-au schimbat gusturile tale în materie de lectură, de-a lungul vremii?

Prima carte pe care am citit-o cap-coada a fost „Urechiușa zbârlită” de Gheorghe Dinu. Despre un băiat care avea un câine și cu care făcea tot felul de pozne. Doar că la final câinele moare călcat de o mașină. Nu îmi dau seama cu adevărat acum cât de mare impact a avut cartea asta pentru un copil de 6 ani, cât aveam atunci, dar cred că m-a marcat enorm. Pentru că, cel mai probabil, mi-a transmis ideea că, vorba poetului, viața e frumoasă, dar merită trăită…

Legat de schimbatul de gusturi, am trecut și eu prin toate etapele posibile. Adică în liceu inclusiv Pavel Coruț am citit, iar acum mă uit cu uluire la cărțile alea și nu înțeleg ce am văzut în ele. Cred că este bine pentru un om să treacă prin aceste etape. Care sunt popasuri de învățare, ca să le zic așa, în călătoria inițiatică numita îndeobște lectură permanentă. Care, cred cu tărie, că ar trebui să dureze o viață.

Copiii tăi citesc? Și dacă da, cum i-ai `îndrumat` pe drumul acesta? Care ar fi sfatul tău pentru părinții care vor să trezeasca apetitul pentru lectură copiilor?

Am trei copii. De 21, 16 și 9 ani. Ce am observat este că apetitul pentru citit apare la o vârstă mică, pe la 6, 7 ani, dupa care dispare un pic în perioada adolescenței, iar apoi revine. Nu am forțat niciodată lectura. Aș comite o grozăvie imensă! Lectura are nevoie de sufletul deschis al cititorului, așa cum sufletul cititorului are nevoie de lectură. Orice forțare în acest sens este un sacrilegiu, din punctul meu de vedere. Să ne aducem aminte de textele literare pe care era obligatoriu să le citim în școală și pe care tocmai de aceea le respingeam. Cred că cel mai bun lucru pe care putem să îl facem noi ca părinți este să le dam exemplul nostru. Copiii care își văd părinții citind au mai mari sanse să se apuce și ei de citit. Doar să îi punem pe ei să citească în timp ce noi ne uităm la Netflix este exact ca dușul îmbrăcat: te uzi, dar nu prea te speli.

La final, dă-ne un fragment din cartea Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia, în premieră.

„Să nu confundăm existența canalului cu canalul în sine. A exista în digital nu este același lucru cu A ȘTI să exiști în digital.

Există o diferență colosală între a exista în digital cum vor alții ca tu, brandul tău, să exiști (dacă tu nu zici nimic despre tine, o să zică alții, stai relax) și cum ai vrea tu. Una care vine în primul rând din ceea ce îndeobște se numește strategie. Cuvânt mare, desigur. Și mega-plictisitor pentru multă lume. Dar poți să mă crezi pe cuvântul de om care face digital imediat de 20 de ani: fără strategie nu merge, pur și simplu nu merge.

Sigur, poți să ai un noroc porcesc să ți se întâmple marele noroc și să ajungi la niște rezultate uau fără să faci mare lucru. Dar, așa cum ne învață istoria și cum sunt sigur că ai observat și tu, asta se întâmplă doar altora, niciodată ție. La tine rămâne partea cu strategia și cu, firește, munca.

Ce înseamnă strategia asta? Pentru unii este ditai tomul de 3 kile jumate. Pentru alții este o juma de pagină A4. Pentru alții este doar o proiecție mentală. Dar există. Este musai să existe.

Este chestia aia – pardon my non-business French… – care îți spune încotro să mergi cu businessul, de ce să mergi în direcția aia, cu ce resurse o să reușești să ajungi acolo, pe ce drumuri, cu ce echipă. De astea, multe. Chiar foarte multe.

Și, dintre toate aceste chestii pe care el ai de gândit și de făcut, digitalul este doar o parte. Una din ce în ce mai mare și mai puternică, după ce ne-a arătat și încă ne arată pârdalnica asta de pandemie.

Și care, în ciuda paradoxului aparent că ”în digital este ușor” (”eh, tastezi niște litere și dai ENTER; serios, cât de complicat poate fi?”), este chiar complicat să faci chestii digitale care să îți aducă cu adevărat beneficii. Uneori foarte complicat. Și, în majoritatea cazurilor, nu ai cum să le faci tu.”

Cartea Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia, este deja disponibilă pentru precomenzi, pe site-ul Cărturești. 

Comentarii Facebook

You may also like

Comments are closed.