Pe Florin Chirculescu l-am întâlnit cu ocazia evenimentului pe care l-am organizat alături de Roxana Brănișteanu, iCarte, iParte Bookfair, unde am fost captivată de discuția despre Eminescu și cartea care îl are în centru pe poet, Solomonarul. Cel mai recent roman care poartă semnătura lui Florin Chirculescu este o carte-eveniment, pune reflectorul pe celălalt Eminescu, reușind să-l umanizeze așa cum niciun text nu a făcut-o până acum. Totodată, la întâlnirea cu scriitorul am rămas impresionată de faptul că este medic, o meserie solicitantă, și totuși găsește timp și energie pentru scris. I-am propus să continuăm discuția în online, pentru a descoperi mai multe, și iată ce a ieșit.

Cum a apărut pasiunea pentru scris și citit?

M-au dat ai mei la franceză când aveam patru ani, și am avut o profesoară de franceză remarcabilă: m-a „băgat în pâine” din prima. Ăsta e un aspect. Al doilea e că părinții aveau o bibliotecă uriașă, raportat la standardele unui apartament. Aveam multe cărți acasă, ai mei citeau, iar doamna de franceză era pretențioasă. Practic, n-am avut scăpare. Bine, mi-a și plăcut excesiv să citesc.

Vă mai aduceți aminte de prima carte citită?

Sincer, nu. Îmi amintesc însă de prima carte pe care n-am fost în stare s-o las din mână: David Copperfield, de Charles Dickens. Plus Napoleon, de Evgheni Tarle, o carte de istorie. Experiența lecturii acestor cărți a fost senzațională: îmi amintesc și poziția pe care o aveam în pat când le citeam, unde stăteam, cum cădea lumina, și așa mai departe.

Cum se împacă meseria de medic cu cea de scriitor? Ce au în comun?

Păi, se împacă bine, totul e să reziști fără somn. Practica medicinei te pune în fața unui număr mare de oameni, fiecare cu povestea lui. Ce au în comun medicina și scrisul? În primul rând, lipsa de somn. În al doilea rând, amândouă te forțează să gândești mult, peste program. Și mai e responsabilitatea: atât pacienții, cât și cuvântul scris, implică rigoare.

Care dintre cele două ocupații vă solicită mai mult?

Sunt solicitante în egală măsură, până la obsesie.

Aveți o meserie solicitantă, de chirurg toracic – cum gestionați timpul astfel încât să vă rămână răgaz pentru scris?

Nu e o problemă de gestiune a timpului, mai important e să nu-l pierzi, să folosești timpii așa-ziși morți. Am un avantaj, sau un noroc, nici nu știu cum să-i spun: pot trece în câteva minute din surgery mode în writing mood, cam ăsta ar fi secretul :).

Aveți anumite obiceiuri în ceea ce privește scrisul – tabieturi, locuri, ore etc.? 

Nu. Am scris pe scaun, în pat, în trenuri, în avion. Doar în timpul călătoriilor cu mașina nu pot să scriu.

Ați publicat o vreme sub pseudonimul Sebastian A. Corn – de ce ați ales să faceți asta și de unde vine numele?

Of, poveste lungă. Sebastian Corn e anagrama numelui Florin Chirculescu, mi-a făcut-o un văr care e pictor, când eram mici. De ales, l-am ales după ce am participat la un concurs literar, la care am trimis opt texte, pe care le-am semnat diferit. Am luat mai multe premii și mențiuni cu acea ocazie, iar Sebastian A. Corn a fost cel mai bine poziționat, așa că l-am ales ca pseudonim.

Recent ați scris Solomonarul, un roman cu și despre Eminescu. De ce Eminescu?

Eminescu e un subiect care depășește cu mult ceea ce știe publicul despre el. E un adevărat personaj: n-a fost numai poet, a fost un jurnalist de forță, a fost un om curios, și, în plus, a avut activități clandestine… Ei, da, uite un personaj foarte interesant, mi-am spus.

Cât timp ați lucrat la acest roman?

Un an a durat documentarea; scrisul în sine a durat patru ani.

O idee cu care ați vrea ca cititorul să rămână după parcurgerea acestui roman este…

… că nimic nu e ce pare a fi, ca să folosesc un clișeu. De fapt, asta am făcut cu Emin, după cum l-am numit pe Eminescu în roman. I-am inventat o biografie post-mortem, mi s-a părut interesant să „mă joc” cu ipotezele: de pildă, cum și-ar fi schimbat opiniile politice? Sau: ar fi forțat activismul clandestin până la ultima consecință? Ce ar fi făcut dacă, de exemplu, ar fi ajuns să intre în controverse cu progresiștii contemporani?

Dar dacă ar trebui să alegeți între cele 2 meserii?

Nu se pune problema. Cert e că, după ce voi ieși la pensie, voi continua să scriu.

Un detaliu pe care puțini îl știu despre marele poet.

Sunt prea multe, e greu să le sistematizez rapid. Mi s-au părut importante detaliile fizice: noi ne imaginăm că Eminescu era înalt, slab, visător, poate chiar aiurit, când el era, de fapt, scund, voinic, cu picioarele pe pământ.

Un detaliu surprinzător despre dvs.

Mi-a plăcut foarte mult escalada. La liber. 

Romanul SF preferat este…

„Omul dezarticulat”, de Philip K. Dick.

Scriitorul contemporan preferat este…

Nu e unul singur. Philip Roth și Mario Vargas Llosa sunt primii care îmi vine în minte. Plus Vladimir Sorokin și Mo Yan. Bun, mă opresc, îmi vin prea mulți în minte.

Un mesaj pentru tinerii cititori.

Să nu uite că există două maniere de lectură: cea necesară și cea de plăcere. Prima e mai consumptivă, a doua îți dă emoții, dar ambele ne îmbogățesc. 

Despre Solomonarul

• Premiul „Vasile Voiculescu” la Gala „Medic pentru România”
• Nominalizare la Premiul Național „Ziarul de Iași” (2023)
• Nominalizare la Premiile Radio România Cultural, secțiunea „Proză” (2023)
• Nominalizare la Premiile „Observator cultural” (2023)
• Nominalizare la Premiile Ficțiunea.ro (2023)

Acțiunea se petrece pe două planuri, unul din secolul al XIX-lea, celălalt din prezentul secolului al XXI-lea, se împletesc în niște circumstanțe extra-ordinare. Emin și Max Murgescu, zis Macu, un soi de afacerist obsedat de Eminescu, se caută continuu prin timp și spațiu. Iar strașnica jurnalistă Louise e centrul de greutate în această tatonare fără sfârșit. Coincidențele răsar parcă de nicăieri, contextele istorice și socio-politice capătă profunzime, crizele și corupțiile se adâncesc, măștile cad încet-încet, iar solomonarul nu face decât să strângă menghina și mai puternic.

Solomonarul, noul roman al lui Florin Chirculescu, o carte-eveniment, pune reflectorul pe celălalt Eminescu, reușind să-l umanizeze așa cum niciun text nu a făcut-o până acum.