Cristina Jacob este poate cel mai cunoscut regizor român la nivel internațional, renumită pentru comedii de succes precum “Love Is a Story”, “Selfie”, “Selfie 69” și “Oh, Ramona!”. Filmul “Oh, Ramona” este primul film românesc distribuit internațional prin platforma Netflix, iar în 2019, la lansare, a bătut toate recordurile unui film românesc lansat până atunci. Noul film care poartă semnătura ei, “The Perfect Escape”, este o comedie romantică ce a avut premiera la începutul acestui an, prilej cu care am discutat cu Cristina despre noua peliculă, meseria sa și multe altele. Mi-a plăcut îndeosebi răspunsul său la întrebarea despre succes, pe care îl definește așa: „Să faci ce-ţi place şi să-ţi mai şi iasă din când în când.” Frumos, nu?

Cristina, ce te-a atras la această meserie? Ai avut un moment anume când ai decis să o apuci pe acest drum, sau treptat ți-ai descoperit afinitatea pentru profesia asta?

Te-ai uitat vreodată la copii, când se joacă? Pentru ei joaca e cea mai serioasă activitate.

Cred că asta m-a atras la meserie. Că e o joacă extrem de serioasă. A fost un moment în care am ales să fac asta şi cred că până atunci m-am antrenat, fără să conştientizez că mă pregătea viaţa.

Foarte multă lume vede doar partea glamorous din entertainment – ce înseamnă, de fapt, să lucrezi în acest domeniu?

Uitandu-mă în jurul meu la prietenii care au deja copii, aş putea să-ţi răspund comparând munca în acest domeniu cu genul acesta de dedicare şi efort. Sunt multe nopţi nedormite, efort susţinut, atât fizic, cât şi intelectual. Dar magia jocului, mirajul că pictezi cu atâtea culori, personalităţi, muzici şi decoruri, pe care trebuie să le aşezi într-o simfonie coerentă, te fac să uiţi de oboseală, de stres sau miros de transpiraţie… E o satisfacţie când faci ceea ce-ţi place şi, dacă i te consacri, dacă o faci  pasiune, rişti să iasă bine :)). Glam-ul durează puţin în domeniul acesta, câteva minute pe scenă, o dată la câţiva ani. Cine vrea glam mai des să se apuce de fashion.

Ești cunoscută pentru mai multe comedii romantice de succes – de ce ai ales acest gen?

În primul rând, pentru că mi-am dat seama că exista o nevoie de comedie şi nimeni nu mai facea acest gen de filme de la Toma Caragiu încoace. Istoria filmului a început preponderent cu acest gen, vezi Charlie Chaplin de exemplu. Nu e un gen uşor de abordat, fiind – culmea – destul de matematic ca structură şi ritm, şi înteleg de ce îl evită majoritatea. Pe cât de rewording poate fi, dacă ai reuşit să faci oamenii să râdă (râsul e ceva foarte subiectiv, iar umorul gustat diferit, în funcţie de educaţie, cultură,  mediul în care ai crescut), pe atât de crud este dacă nu ai reuşit. La o dramă nu poţi citi în sală dacă ai reuşit să scoţi emoţia sau nu… Mă ascund de multe ori în sală, cu mari emoţii, la proiecţiile filmelor mele, să mă verific unde se râde.

Preferi să urmărești filme sau seriale?

Prefer să văd filme, pentru simplul fapt că sunt poveşti spuse într-un timp rezonabil, cât să fie entertainment şi nu să ţină loc vieţii.

Ce filme sau seriale urmărești tu și ne poți recomanda?

Am o listă lungă de filme, dar o să-ţi enumar câteva care-mi vin primele in minte: The Piano (Jane Campion); Dune (Denis Villeneuve); The Curious Case of Benjamin Button (David Fincher); Mr. Nobody (Jaco Van Dormael); Frankie and Johnny (Garry Marshall). The Handmaiden (filmul regizorului corean Park Chan-wook).

Ce înseamnă pentru tine succesul?

Să faci ce-ţi place şi să-ţi mai şi iasă din când în când.

Ce hobby-uri ai? Cum îți petreci timpul liber?

Mă pasionează psihologia, fizica cuantică, paranormalul, oamenii şi evoluţia lor. Citesc despre aceste subiecte şi stau să le observ în viaţa de zi cu zi. Meditez zilnic. Ies în parc cu Charlotte, ogăriţa mea, călătoresc când se poate, în rest m-am dedicat până acum complet acestei meserii.

O întâlnire cu un om din industrie (actor, regizor, producător) care te-a marcat. Fie de la noi, fie de afară.

Întâlnirea cu Francis Ford Coppola la el acasă, în Napa Valley. Am vorbit fără pauză câteva ore bune. M-a fascinat să descopăr o curiozitate de copil, o flacără încă foarte aprinsă pentru cinema, chiar şi după mai bine de 50 de ani de meserie. L-am întâlnit când abia împlinise 80 de ani şi am avut senzaţia că vorbesc cu un bărbat de aceeaşi vârstă cu mine. Pregătea un film, avea un curs în acelaşi timp, studia echipamentele noi, era curios aidoma oricărui proapăt regizor.

Un top 3 al actorilor preferați (internaționali) și de ce.

Meryl Streep – pentru întreaga carieră, evident, dar mai ales pentru: The Hours si Falling in Love. Robert De Niro – fără îndoială cel mai bun actor în viaţă, foarte bun şi asumat chiar şi în comedii mai uşurele, dar mai ales pentru Taxi Driver şi Once Upon a Time in America. Christophe Waltz -pentru Inglorious Bastards şi Carnage. Mahershala Ali  – pentru Green Book şi Moonlight. Christian Bale – pentru diversitatea rolurilor, exactitatea şi dedicarea cu care-şi face meseria, riscându-şi de câteva ori viaţa ca să dea autenticitate personajului: American Psycho, Ford vs. Ferrari. Margot Robbie – pentru I, Tonya si Babylon. Cate Blanchett – pentru The Curious Case of Benjamin Button si Tar. Javier Bardem – pentru Biutiful. Ţi-am dat un top 8.

Un top al regizorilor internaționali preferați și de ce.

David Fincher – pentru că majoritatea filmelor care-mi plac sunt făcute de el. Stilul, măiestria cu care conduce suspansul îl fac pentru mine nr.1. Denis Villeneuve – pentru Dune. A reusit să reconstituie atmosfera cărţii… cast, costume, scenografie, muzică, toate sunt de o exactitate care merită a fi studiată de toţi studenţii foarte atent. Bong Joon-ho – pentru Parasite.

În ultimii ani suntem martorii fenomenului Korean Wave – o mulțime de filme și seriale în limba coreeană au depășit granițele țării și se bucură de un succes fulminant. Ai urmărit vreun film sau serial coreean? Care crezi că este secretul succesului lor și crezi că îl putem replica și noi? Vezi un viitor în care filmele sau serialele românești ajung la un grad de popularitate precum, să spunem, Squid Game?

N-am văzut Squid Game, deşi am auzit şi citit despre fenomen, dar urmăream îndeaproape filmele coreene cu fascinaţie. Au câţiva regizori de excepţie. Cu o atenţie şi o subtilitate a detaliilor pe care n-am mai întânit-o nicăieri. Vezi filmele enumerate mai sus – Parasite (care a luat Oscarul pentru cel mai bun film străin), The Handmaiden, pe care am început să-l văd în avion spre Cluj şi din care nu m-am putut opri până nu s-a terminat, pur şi simplu nu m-am putut dezlipi de ecran, am rămas în aeroport pe o bancă să-l văd până la capăt. Replică manga-urile şi arată nevoia de nou a publicului, care vrea poveşti cu poveste… Din păcate, sistemul francizelor de la Hollywood a omorât treptat şi sigur inovaţia în scrierea scenariilor şi a poveştilor noi. Totul pare că se repetă la nesfârşit, aceeaşi poveste cu super eroi, care nu face altceva decât să omoare apetitul pentru cinema. Cred că vin puternic din urmă coreenii şi se vede.

Cel mai recent film al tău, The Perfect Escape este în limba engleză și cu actori străini. De ce ai luat această decizie și cum a fost diferit să lucrezi la un film în engleză versus unul în limba ta nativă.

Cred că majoritatea filmelor din întreaga lume se lovesc de asta. Dacă luăm rolling credits de la finalul oricărui film în limba engleză, nu mică o să ne fie supriza că echipele şi actorii sunt din toate colţurile lumii. Aşa s-a inventat o profesie care se numeşte accent coach, profesor care lucrează pe text cu toţi actorii, ca limba vorbită în film să sune la fel sau specific diferit în funcţie de ce anume cere povestea. Este o provocare atunci când echipa este majoritar românească şi doar câţiva străini, pentru că se vorbesc involuntar două limbi pe set şi sfârşeşti prin a traduce foarte des. Altfel nu am simţit nicio diferenţă. Suntem cu toţii oameni, indiferent de limbă/graniţă/gen. Am luat această decizie din nou, după succesul cu filmul Oh, Ramona, pentru ca filmul să poată fi distribuit internaţional. Astăzi în România, din păcate, din vânzarea de bilete un film ca The Perfect Escape nu-şi poate recupera finanţarea. Ar trebui cumva să trezim spiritul national, să vină spectatorii si la filmele româneşti, doar astfel putem încuraja şi susţine industria.

Care au fost provocările realizării unui film în pandemie și cum ai reușit să le depășești? Filmul spune povestea a patru cupluri – cu care poveste rezonezi mai mult și de ce?

Cu toate patru, de când am scris scenariul. Iar cuplurile din film rezonează cu spiritul, atât de grăbit şi…escapist al timpului pe care îl trăim. Să afli, finalmente, că nu există perfect escape ţine şi asta de un anumit tip de acceptare a realităţii.

3 idei revelatoare despre iubire și relații din film.  

Dragostea şi relaţiile care i se subsumează nu trebuie privite cu încrâncenare. Detaşarea ironică poate fi şansa de a reclădi un cuplu. Idealul nu trebuie căutat dincolo de linia orizontului.

Ce urmează pentru Cristina Jacob – ai în plan un nou film sau poate un serial?

Asta mă întreb şi eu: care dintre cele zece proiecte va primi primul finanţare? Va exista vreun alt producător să-mi ofere o poveste care să mi se potrivească? Îi dau şi lui Dumnezeu o şansă, cum spun iezuiţii. Să aleagă El. Nu pot controla tot şi nu vreau să controlez tot. Oricare dintre proiecte va deveni următorul film, vă pot asigura că va pune în faţa celor care îl privesc o oglindă, în care să se aventureze ca Alice în Ţara Minunilor sau să se privească şi să se descopere.