La fel ca în fiecare an, decembrie este luna în care revizuiesc ceea ce am citit pe parcursul anului și fac un top al celor mai bune lecturi. Am început cu un top de nonficțiune și acum vin cu lista cărților de ficțiune preferate.  Nu mi-a fost ușor să întocmesc acest top, pentru că mi-au plăcut foarte multe cărți citite în 2022. A fost și un an productiv din punct de vedere al cititului, am citit în medie 3/4 cărți pe lună, iar lista lecturilor fiind atât de lungă, cu greu am ales doar 10. Însă am încercat să întocmesc o listă echilibrată, alegând cărți din sfera thriller, SF, dragoste, istorie romanțată, astfel încât să acopăr cât mai multe genuri și gusturi. Din listă nu lipsesc nici autorii români – sper ca acest top să vă inspire la lectură. 🙂

Viața ca o glumă proastă, Liviu Ornea, editura Nemira

Am început lectura romanului „Viața ca o glumă proastă”, de Liviu Ornea, recent apărut la editura Nemira, fără să am așteptări prea mari. Nu citisem articole despre autor până atunci, nu eram familiară cu opera sa, iar după titlu și descriere, îmi era teamă că va fi un roman prea întunecat pentru gustul meu. Însă după primele 10 pagini, cartea m-a prins în lumea ei și am citit fără oprire, până am întors ultima pagină. Dacă în primă fază am ales că citesc cartea pentru un detaliu, anume faptul că personajul principal este din Timișoara și a terminat același liceu ca și mine, C.D. Loga, treptat povestea și trăirile personajelor m-au prins și nu am mai putut să las cartea din mână. Mi-a plăcut mult stilul în care este scris romanul – o alternare între dialoguri și părți epistolare, care mi-au dat senzația că pătrund cu adevărat în viața personală a unor oameni pe care, pe parcurs, am ajuns să îi îndrăgesc. La o primă vedere, romanul este despre ratare – însă eu aș spune că aduce în discuție o temă mai amplă, anume cum ar trebui să ne trăim viața și ce înseamnă, de fapt, succesul? A trecut ceva vreme de când am citit un roman de un scriitor român contemporan care să îmi placă atât de mult – scriitura inteligentă, referințele culturale, umorul și ironia fină m-au cucerit.

(…) Noi ne ghidăm după un principiu fals, al eleganței sau armoniei, ca și cum natura trebuie să fie armonioasă și elegantă, și totul să fie cum ne place nouă, și ecuațiile noastre să fie simple și simetrice, cu constante frumoase și toate celelalte, știi tu. Numai că natura nu e deloc așa, de unde atâta eleganță?, naturii i se fâlfâie de ce credem noi despre ea, lăsând la o parte că ea există bine mersi și când nu o observăm noi, care o investim cu sens, când ea se mulțumește să existe, până și faptul că există și că e cognoscibilă e o întâmplare, problema sensului nu se pune din punctul ei de vedere, al naturii, vreau să zic. Sens căutăm noi pentru viața asta de rahat, pentru că nu putem admite că, de fapt n-are niciunul, niciunul, totul e o întâmplare tâmpită.

Toți diavolii sunt aici, Louise Penny, editura Trei

Toți diavolii sunt aici este un roman perfect pentru fanii genului thriller. O acțiune alertă, un Paris încântător și o poveste de familie emoționantă.

📝 Inspectorul-șef Armand Gamache de la Sûreté du Quebec anchetează un caz în Paris, unde nașul lui, miliardarul Stephen Horowitz, este victima unui atac.
O cheie bizară găsită în posesia acestuia îl trimite pe Gamache în cele mai neașteptate locuri — din vârful Turnului Eiffel în măruntaiele arhivelor pariziene, în hoteluri de lux sau pe urmele unor opere de artă codificate. Descoperă documente și dovezi păstrate zeci de ani de nașul lui, secrete îngrozitoare care pot schimba chiar harta lumii. Curând, întreaga lui familie este prinsă într-o plasă de minciuni și amăgiri. Ca să afle adevărul, Gamache trebuie să hotărască dacă poate avea încredere în prieteni și colegi, în instinctele și în trecutul său. În familia lui.

📝 Mi-a plăcut mult eleganța scriiturii, detaliile despre istoria Parisului, descrierile care te fac să vrei te teleportezi în secunda doi în Orașul Luminilor. Seria de cărți cu Inspectorul-șef Armand Gamache a fost ecranizată, serialul Three Pines a apărut recent pe platforma Prime. Nu am apucat să urmăresc, însă este pe lista mea de văzut în decembrie.

Iadul e deja aici. E tare ciudat, oamenii presupun mereu că Iadul e ceva spectaculos. Foc, pucioasă. Că o să fim aruncați în calvarul ăsta, după cine știe ce eveniment înfiorător din viața noastră. Dar adevărul este că Iadul poate fi la fel de subtil ca Raiul.

Flashforward, Robert J. Sawyer, editura Leda

Vă mai aduceți aminte de serialul ‘Amintiri din viitor’? ❤️ Dacă nu mă înșel, era difuzat pe AXN acum aproape 10 ani. Mi-a plăcut mult și pe vremea când îl urmăream la TV nu știam că este inspirat de o carte, care a și câștigat Premiul Nebula pentru cel mai bun roman. Am dat de cartea aceasta întâmplător și a fost o lectură extraordinară.

📝 Dacă serialul mi-a plăcut, cartea este extraordinară. Serialul se inspira din ideea de bază a cărții, însă se concentrează prea mult pe momente de acțiune, lupte etc. (Hollywood😅). Romanul în schimb, deși nu duce lipsă de acțiune, mister & co, se concentrează pe probleme mai profunde. Ce ai face dacă ai putea zări o frântură din propriul viitor? Ai încerca să schimbi lucrurile sau ai accepta ideea că viitorul nu poate fi transformat și l-ai lua ca atare? În Flashforward, o echipă de fizicieni care râvnesc la premiul Nobel conduc un experiment stiinţific care pune în mișcare o energie de proporţii inimaginabile. Într-o clipă, omenirea este proiectată înainte cu douazeci și unu de ani, putându-se astfel experimenta câteva minute din viitor. Ce se întâmplă însă cu trupurile și minţile locuitorilor planetei în acest interval și, mai ales, după, când lumea se retrezește și se confruntă cu un nou coșmar? Excelentă carte, nu doar pentru fanii genului SF – are tot ce îi trebuie – filozofie, profunzime, inteligență, acțiune, mister. ❤️

Trăim cu adevărat într-un univers de tipul blocului Minkowski, iar ceea ce înțelegem prin „acum” e de fapt o iluzie. Viitorul, prezentul și trecutul sunt, toate, exact la fel de reale și exact la fel de imuabile.

Misteriosul caz Christie, Nina de Gramont, editura Litera

Un roman în stil Agatha Christie, despre Agatha Christie – l-am citit rapid, într-o seară și nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. Autoarea, Nina de Gramont, reimaginează un fapt real, dispariția inexplicabilă, timp de unsprezece zile, a Agathei Christie, petrecută în anul 1926, un subiect care a fascinat multă vreme întreaga lume.

📝 Este un roman inteligent, spumos, plin de viață, care te ține în priză de la prima și până la ultima pagină. Este deopotrivă o foarte bună narațiune polițistă și o poveste profund înduioșătoare despre dragostea pierdută și numeroasele căi prin care suferința poate modela caracterul unui om. Plină de răsturnări de situație neașteptate și magistral scrisă, fascinantă, este genul de carte care te transpune în altă lume – în acest caz, în lumea celebrei scriitoare de romane polițiste – doar că de data aceasta, în centrul acțiunii se află chiar Agatha Christie. Recomand 100% ❤️

O persoană tânără nu-și poate cunoaște viața, cum va fi sau ce-i va aduce ea. Când te mai maturizezi, începi să înțelegi că există perioade pline de greutăți, care trec cu timpul. Dar când ești tânăr, un singur moment pare lumea întreagă. Pare ceva etern. Peste ani aveam să trăiesc o viață mai însemnată. Aveam să călătoresc prin toată lumea. Însă în iarna aceea nu eram nimic mai mult decât o copilăr amărâtă.

Să nu mă părăsești, Kazuo Ishiguro, editura Polirom

Am descoperit romanul Să nu mă părăsești, a lui Kazuo Ishiguro, pe vremea când eram studentă la Litere și este una dintre cărțile care m-a marcat. Am dat peste ea recent în bibliotecă și m-am decis să o recitesc după ani și ani – de data aceasta am perceput lucrurile destul de diferit. În ciuda subiectului explorat, un viitor distopic, în care omenirea „crește” clone pentru transplant, nu este un roman SF, ci mai degrabă un roman emoționant, concentrat pe personaje, care explorează ce înseamnă de fapt umanitatea. Roman celebru, ultra premiat, a fost și ecranizat în 2010, cu Keira Knightley într-unul din rolurile principale, film absolut superb, pe care vi-l recomand.

📝Este o poveste tragică, emoționantă, care deși se desfășoară pe fundalul unui posibil viitor, are în prim plan personajele, poveștile lor, emoțiile și mai puțin contextul larg, istoric. Vedem totul prin prisma unei clone, Kathy H, care își spune atât povestea ei, cât și a prietenilor din centrul unde a crescut. Personajele trec de la speranța că pot amâna transplanturile care în final le vor pune capăt vieții, până la disperare și în final resemnare și acceptare a destinului și rolului lor în lume.

📝 Este o carte mare, în ciuda dimensiunii micuțe, în sensul că te face să te gândești ce înseamnă cu adevărat să fii om și pune în discuție întrebări care atârnă greu – este moral să aduci pe lume clone pentru singurul scop de a le folosi pentru transplanturi? Ce simt ele? Sunt ca noi? Ishiguro face un exercitiu de imaginație și ne arată cum cresc acești copii-clone, ce simt când realizează ce sunt de fapt, care este destinul lor și mai ales, cum arată o poveste de dragoste dintre două clone.
Este una dintre cele mai frumoase și emoționante povești citite – recomand. ❤️

Leii Siciliei, Stefania Auci, editura Nemira

Leii Siciliei, o carte care a făcut furori în Italia și nu numai, este povestea reală dar romanțată a dinastiei Florio, o familie proeminentă din Sicilia, Palermo, care s-a ridicat la putere la începutul anilor 1800. Este o lectură voluminoasă, prima parte are 600 de pagini și acoperă 3 generații, iar următorul volum acoperă decăderea familiei – continuare pe care nu am apucat încă să o citesc.

📝 Este o saga bine scrisă care se bazează pe o familie reală, strâns legată de istoria orașului Palermo. Întemeietorii acestui imperiu, Paolo și Ignazio au o poveste de ‘rags to riches’ – au pornit de la o sărăcie lucie, dintr-un sat italian uitat de lume și au ajuns cea mai proeminentă și puternică familie din Palermo. Un adevărat imperiu al comerțului, au ajuns să stăpânească inclusiv o bancă. Mi-a plăcut mult povestea lor dar și faptul că autoarea, Stefania Auci, a făcut o documentare serioasă pentru carte, așezând povestea familiei în context istoric, oferind detalii fascinante despre Sicilia acelor vremuri, luptele pentru independența zonei, topografia orașului Palermo de la 1800 și multe alte lucruri interesante despre contextul politic al vremurilor. Plănuiesc să citesc și volumul II, mai ales că sunt tare curioasa cum și de ce această dinastie a ajuns la declin și a căzut în uitare. Chiar am căutat informații pe internet, însa nu sunt foarte multe detalii despre asta.

📝 Un minus – nu am reușit să empatizez cu personajele, să mă atașez cu adevărat de ele. Sunt caractere dificile, îndârjite, sunt convinsă că așa a vrut să le zugravească autoarea, însă nu mi-a plăcut acest aspect. Nu am văzut destulă umanitate în ele. Cred că Auci a vrut să evidențieze de câtă încrâncenare, muncă și concentrare ai nevoie pentru a construi un imperiu, însă au rezultat personaje complet antipatice, nici măcar poveștile de dragoste nu reușesc să îndulcească situația putin. Povestea în sine mi-a plăcut, dar personajele nu.

Stăpânirea de sine, Vice. Autocontrolul. Niciodată să nu le arăți că ești supărat, pentru că mânia te împinge să comiți greșelile cele mai mari. Trebuie să lași să-ți crească cuorna ruri, coarne tari ca de taur, să nu te uiți nici în stânga, nici în dreapta și să mergi înainte pe drumul tău.

Leii de pe Fifth Avenue, Fiona Davis, editura Humanitas

📝 New York Public Library este un adevărat rai pentru iubitorii de carte – arată spectaculos, deține ediții princeps de la sute de autori, manuscrise, etc. Visam la ea de dinainte să o vizitez, datorită scenelor filmate acolo cu Audrey Hepburn, din Breakfast at Tiffany’s. ❤️ Când am văzut cartea aceasta nu am realizat că este vorba despre NYPL – citind descrierea, am descoperit că ‘leii’ din titlu sunt de fapt cele 2 statui care străjuiesc intrarea în bibliotecă – numiți ‘Patience’ și ‘Fortitude’. Mi-a bătut inima mai tare când am înțeles subiectul cărții și am luat-o fără să mai stau pe gânduri – după cum bănuiam, este genul neu de roman. Nici nu mă așteptam la mai puțin – selecția de titluri din colecția ‘Raftul Denisei’, coordonată de Denisa Comănescu de la editura Humanitas este excelentă. 👏🏻

📝 Revista lui Oprah descria acest roman drept ‘roman scris pentru iubitorii de cărți’. Și chiar așa este, pentru că:

👌🏻 Are detalii atât de interesante despre New York Public Library, istoria clădirii, manuscrisele care se găsesc acolo, ce înseamnă să lucrezi în cadrul acestei biblioteci prestigioase și multe altele. Chiar am vizitat toamna aceasta expoziția „The New York Public Library’s Treasures” de la New York Public Library unde am văzut câteva dintre cele mai extraordinare obiecte și cărți din impresionanta colecție de 56 de milioane a librăriei. Clădirea în sine este absolut impresionantă, iar de ceea ce găzduiește nu mai spun. Biroul lui Charles Dickens, manuscrise Jane Austen, Oscar Wilde, Biblia Gutenberg, Declarația de Independență a Americii, ediții prime Shakespeare, nu-mi ajunge timpul să enumăr tot și abia mi-a ajuns o zi ca să văd obiectele expuse. Am postat un scurt video cu expoziția, pe Instagram, aici.

👌🏻 Toate personajele iubesc literatura și au joburi în domeniu: colecționari de cărți rare, bibliotecari, scriitori. Iar prin intermediul lor afli o sumedenie de detalii interesante despre aceste domenii. ❤️ Cartea abundă în referințe literare. 📚

👌🏻Bonus: are și o parte de roman policier (se învârte în jurul unor cărți rare dispărute) + 2 povești de dragoste. De asemenea, aduce în discuție lupta pentru drepturile femeilor din NY de la 1800. Efectiv are tot ce trebuie acest roman: acțiune, istorie, literatură, suspans, feminism. Este scrisă excelent, am citit-o în câteva ore, nu m-am putut desprinde de ea. Recomand.

Sadie Donovan s-a sprijinit de leul de piatră numit Patience, așteptând să se mai rărească șirul de vizitatori ce așteptau să intre în bibliotecă. Se fotografiau în valuri, fotografiind mai întâi cei doi lei de marmură care străjuiau treptele – cel din fața ei purta numele Fortitude. Fuseseră rebotezați în anii 1930 de primarul LaGuardia, care le-a dat numele trăsăturilor esențiale din timpul Marii Crize Economice.

Regulile jocului, Amor Towles, editura Nemira

Romanul acesta este o evocare strălucitoare și trepidantă a New York-ului din anii ’30. Mi-a plăcut foarte mult, din mai multe motive, primul fiind iubirea mea pentru New York (în continuare cel mai frumos loc de pe Pământ pentru mine), iar al doilea motiv este stilul scriiturii. Îmi aduce aminte ca stil de Truman Capote, cu celebra Mic dejun la Tiffany și de Great Gatsby. ❤️

📝 New York Times descria experiența de a citi acest roman drept vizionarea unui film alb negru cu NY în epoca lui de glorie și cred că se potrivește perfect această descriere. Romanul suprinde perfect strălucitoarea, superficiala, nonșalanta perioadă din istoria SUA cunoscută sub numele de Jazz Age. New York după Marea Criza Economică, un moment de strălucire și decadență în care diferențele de clasă socială devin extrem de pregnante. În paginile lui Towles prind viață personaje mondene, sofisticate, care ne poartă din Greenwhich Village în Manhattan, din galerii de artă în bodegi boeme, în căutarea prestigiului și a faimei.

💕 Mi-a plăcut mult acest roman, l-am citit pe nerăsuflate. Dacă v-a plăcut Great Gatsby, citiți și această carte, pentru că este același stil. Este un roman chic, dar totodată profund. ❤️

Însă pentru mine cina la un restaurant de calitate era ultimul răcnet al luxului. Era culmea civilizației. Căci ce altceva să însemne civilizația, dacă nu înălțarea intelectului din tristețea necesităților (casă, masă și supraviețuire)  spre etericul suprefluului sublim (poezie, poșete și artă culinară?). O cină selectă putea să-ți revigoreze spiritul. Oricând ar fi să am douăzeci de dolari numai ai mei, i-aș investi fără șovăială aici, pentru un ceas de eleganță cu neputință de amanetat.

Anomalia, Herve Le Tellier, Pandora M

📝 Anomalia mi-a atras atenția prin faptul că a fost distins cu Prix Goncourt – iar până acum nu am dat greș cu cărțile premiate de ei. ☺️Romanul este conceput pe structura unui serial de televiziune care creează dependență și, în același timp, concentrează stilurile și temele romanelor contemporane de succes: roman noir, thriller, roman de campus, de dragoste, de familie, biografic. Toate se petrec sub cupola unui cer SF unde a avut loc, în timpul unui zbor Paris-New York, un fenomen supranatural și sub semnul unei întrebări nebunești: oare lumea în care trăim este o uriașă simulare pe computer, iar ființele umane sunt programe mai mult sau mai puțin inteligente, cu destinul hotărât din afară?

📝 Este un roman jucăuș, care trece cu încredere și stil de la o temă la alta. Mi-a plăcut mult faptul că începe precum un simplu roman polițist, ca pe parcurs să descoperi că totul e mult mai amplu (și mai șocant) decât ți-ai fi putut imagina. 😯 Eu am un joc – atunci când încep să citesc un roman polițist încerc să ghicesc actiunea încă de la primele zeci de pagini. Îmi iese foarte des, semn că ori sunt un foarte bun cititor, ori am citit prea multe cărți polițiste, ori cartea nu e destul de bună. :)) Însă acest roman m-a năucit, mi-a depășit așteptările în cel mai bun mod. O carte strălucitoare, extrem de inventivă. Chiar voi mai căuta romane de Hervé Le Tellier. Recomand 100%. ❤️

În viața mea, nu am făcut un gest. Știu că, de-a lungul timpului, gesturile m-au făcut pe mine, că nicio mișcare nu s-a efectuat sub controlul meu. Corpul meu s-a mulțumit să prindă viață între linii pe care nu eu le-am trasat. E multă aroganță în a sugera că noi suntem stăpânii universului, când nu facem altceva decât să urmăm un plan.

Robia banului, Sofia Nădejde, editura Publisol

Despre Sofia Nădejde nu știam absolut nimic înainte de a citi Robia banului – m-am aruncat direct în lectură și a fost o surpriză mai mult decât plăcută să o descopăr. 💕Căutând informații despre ea, am aflat că a fost prima femeie care a condus o revistă literară, prima care a prezidat un congres al unui partid politic şi autoarea primului roman feminist din istoria literaturii române. Sofia (1856 – 1946) a fost o publicistă, prozatoare și autoare dramatică română. Opera sa literară și publicistică a fost redescoperită recent de cercetătorii și scriitorii mai tineri, care au început să-i studieze scrierile și să se ocupe de reeditarea acestora.

📝 Acțiunea romanului Robia banului se desfășoară în a doua parte a secolului al XIX-lea. Hristea Pandele, fiul unui imigrant sărac, hotărăște că singurul scop al vieții lui este să ajungă bogat și respectat. Timp de zeci de ani, acesta își urmărește cu încăpățânare țelul, fără să țină seama de dramele ce se petrec în jur. Devenit unul dintre cei mai importanți bancheri ai României, descoperă însă că bogăția nu o poate ține aproape pe singurapersoană pe care a iubit-o vreodată.

📝 Mi-a plăcut mult romanul, m-a prins de la primele pagini și l-am citit într-o seară. Am empatizat cu personajul principal, Hristea, care, deși e portretizat de către autoare drept un om lipsit de scrupule care vrea doar să se îmbogățească, m-a facut sa înțeleg durerea lui, locul de unde vine, sărăcia care l-a îndemnat să fie așa și să caute banii cu orice preț. Și chiar mi-au plăcut „sfaturile” lui financiare, presărate pe parcursul cărții, care sunt aplicabile și acum, la 100 de ani de la publicarea cărții. Legat de felul în care este portretizat în roman, un punct slab mi s-a părut tocmai această atitudine „judgemental” a autoarei, care vrea să arate cititorului clar ce e bine și ce e rău și are un ton moralizator. Îmi plac mai mult naratorii neutri, care te lasă pe tine să judeci și să înțelegi personajul. Altfel, e un roman chiar bun, mi-a plăcut mult tema, frământările personajului principal, detaliile despre România de acum 100 de ani. Recomand 100%. ❤️

Mi-au plăcut „sfaturile” lui financiare, presărate pe parcursul cărții, care sunt aplicabile și acum, la mai bine de 100 de ani de la publicarea cărții.

Dacă fiecare ar ține socoteala de venit și cheltuieli, n-am avea atâția faliți, nici atâția bogați caliciți. Cum te-nchini seara și dimineața, așa trebuie să-ți socotești veniturile și mai ales cheltuielile. (…) Vai de necumpătatul care cheltuiește mai mult decât are!