Shinrin-yoku, Arta japoneză a băilor de pădure, este o carte relaxantă, perfectă pentru un weekend liniștit, cu ceai/cafea și o lumânare parfumată lângă.

Cartea mi-a atras atenția pentru că mai citisem articole despre acest subiect și voiam să aprofundez. În Japonia, shinrin-yoku reprezintă un concept-cheie pentru îngrijirea sănătății. S-a demonstrat că băile de pădure reduc anxietatea și stresul acumulate în urma vieții agitate de la oraș și aduc schimbări pozitive în fiecare aspect al existenței noastre. Personal dintotdeauna m-am simțit atrasă de munte, de pădure și dacă ar fi să aleg între mare și munte, aș alege întotdeauna o cabană cu vedere la pădure. Cum spune un vechi proverb chinezesc, „păstrează un copac verde în suflet și o pasăre cântătoare va veni!”. 😊

Shinrin-yoku mi-a plăcut pentru că amintește de strânsa legătură dintre oameni și natură, prezentându-ne istoria, știința și filozofia din spatele acestei străvechi practici terapeutice. Și pentru că oferă sfaturi despre cum să ne încărcăm cu energie în locuri retrase și pașnice și cum să menținem această stare de liniște, chiar dacă locuim într-un oraș aglomerat. Cum spun autorii, omul nu este făcut pentru a trăi precum un șobolan printre canale. Aparținem mediului natural și avem nevoie să respirăm aer curat și să fim în contact cu natura, pentru echilibrul nostru psihic și pentru sănătatea fizică, bineînțeles. Doar că uităm asta și ajungem surmenați, anxioși, în special cei care trăim în orașe aglomerate și poluate – hello, București.

Raimon, un celebru cantautor din Jativa, spunea că cel care-și pierde originile își pierde identitatea, iar pe parcursul acestei cărți vom demonstra că multe dintre neplăcerile de care suferă oamenii care trăiesc la oraș își au originea în ruperea legăturii cu natura. Lipsiți de ceea ce ne dă energie, irosim zile, săptămâni și luni închiși în blocuri de ciment, separați de mediul natural al speciei noastre, ca și cum ne-am afla într-o închisoare, fără să fim conștienți de asta.

 Mi-a plăcut foarte mult cartea asta, atât ca lectură, cât și ca „obiect” – cartea este ilustrată atât de frumos cu desene în acuarelă, simpla răsfoire a ei m-a relaxat.

Dacă vă atrage acest subiect, recomand și Walden, carte-cult care explorează această temă, anume efectele benefice ale naturii, pe care am citit-o de 3 ori până acum. De altfel și autorii acestei cărți citează cartea lui Thoreau.

 

FRAGMENTE

 

Omul nu a fost menit să trăiască precum un șobolan în canale. Ca și celelalte animale, aparținem mediului natural și, pentru echilibrul nostru, avem nevoie să respirăm aer curat, să simțim pământul fertil sub picioare și să ne plimbăm printre copacii maiestuoși, care au înconjurat întotdeauna habitatul nostru.

După o perioadă petrecută în mijlocul naturii, Thoreau se arată transformat de acea existență contemplativă în care, cu unele excepții punctuale, trăiește în singurătatea pădurii. Ce voia să demonstreze el cu acest experiment? În esență, că viața în mijlocul naturii îi oferă omului tot ceea ce are nevoie: libertatea autentică și cunoașterea.

Experiența yugen (…) acest concept japonez se poate traduce prin „momente misterioase în care sentimentele noastre, contemplând universul, ating o mare profunzime înlăuntrul nostru cel mai ascuns.” Asta simte călătorul când pătrunde în desiș, când soarele abia se strecoară printre frunzele copacilor.

În natură totul se naște și moare. În asta constă drama, dar și frumusețea. Dacă ceva ar dura pentru totdeauna, nu l-am mai aprecia. Frunza veștejită, pe punctul de a se desprinde din copac, este o imagine plină de poezie pentru că întruchipează esența vieții: iubim doar ceea ce putem pierde.