Cărți

Povestea fascinantă a criminalului ce a ajutat la realizarea dicționarului Oxford

V-ați întrebat vreodată cum a fost creat cel mai important dicționar al limbii engleze, Dicționarul Oxford? Știați că realizarea lui a durat 70 de ani și a implicat o mulțime de voluntari, printre care un criminal american închis într-un spital de psihiatrie? Cartea Profesorul și nebunul este o carte splendidă, o poveste extraordinară despre crimă, geniu și iubirea pentru cuvinte, care ne spune cum a luat naștere Dicționarul Oxford, unul dintre monumentele culturale ale perioadei victoriene, ale cărui importanță și prestigiu dăinuie și astăzi. New York Times a numit cartea „romanul polițist lingvistic al deceniului” și pe bună dreptate. Vă povestesc mai multe în rândurile de mai jos.

Editorul James Murray, care și-a dedicat cea mai mare parte din viață acestui grandios proiect lexicografic, a găsit colaboratori în cele mai neașteptate locuri. Peste 10 000 de fișe lexicale au fost întocmite de William Minor, un criminal american închis într-un ospiciu, a cărui minte era în egală măsură chinuită și strălucită.

Imaginați-vă că ceea ce noi considerăm acum perfect normal, să căutăm cuvinte sau sinonime într-un dicționar, în urmă cu 400 de ani nu exista. Sensul pe care îl dăm astăzi expresiei „dicționar englez” – listă de cuvinte ordonate alfabetic și explicațiile lor – este relativ nou. Spre exemplu, pe vremea lui Shakespeare nu exista așa ceva. Când își scria piesele de teatru și dorea să folosească un cuvânt neobișnuit, nu exista o modalitate de a verifica dacă ceea ce își dorea să exprime era corect sau nu.

Crearea marelui dicționar a început cu discursul de la Biblioteca din Londra, de Ziua Guy Fawkes, în 1857.

Elaborarea celor douăsprezece volume de dimensiuni monumentale care aveau să constituie prima ediție a marelui Oxford English Dictionary a durat mai bine de 70 de ani. (…) Această lucrare rămâne, din toate punctele de vedere, o adevărată capodoperă. Cu foarte puține excepții, este considerată și astăzi un model de excelență, cel mai cuprinzător dintre toate îndrumarele pentru o limbă care, de bine, de rău, a devenit o limbă vehiculară a lumii civilizate moderne. Este o operă care inspiră o afecțiune reală și durabilă, ba chiar venerație, fiind cea mai importantă carte de referință alcătuită vreodată și, având în vedere importanța limbii engleze, probabil cea mai importantă din câte vor exista.

Dicționarul a fost realizat cu ajutorul voluntarilor, iar aici intră în scenă criminalul despre care vorbeam la începutul acestui articol. William Chester Minor a fost un medic american, care timp de 20 de ani a ajutat la crearea celui mai mare dicționar din lume. Însă povestea sa este una neobișnuită, uluitoare, memorabilă și vrednică de laudă, dar și incredibil de tristă. Acesta era bolnav psihic, a rămas cu traume după participarea la Războiul Civil din SUA, unde a fost trimis pe front în calitate de medic. După Război au început să apară problemele, acesta luptându-se cu halucinații, paranoia și alte dereglări psihice. A fost pensionat din armată, iar pentru că starea sa nu se îmbunătățea, a decis că o perioadă în Europa i-ar face bine pentru psihic. În Londra, din cauză că avea halucinații și era convins că îl urmăresc soldații și vor să îl omoare, a ajuns să împuște mortal un om nevinovat, un trecător pe strada unde locuia el, pe nume George Merret. Cazul a fost foarte mediatizat atunci, lumea era șocată de întâmplare, iar Minor a fost închis pe viață într-un spital de boli psihice aflat la o oră de Londra.

Om erudit și mare iubitor de carte, când a văzut că editura Oxford este în căutare de voluntari pentru monumentala muncă de a întocmi dicționarul limbii engleze, acesta s-a oferit să ajute. Au urmat 20 de ani în care a contribuit săptămânal la realizarea dicționarului – echipa, bineînțeles, nu știa că el este închis într-un spital.

Echipa din Oxford îi era cu adevărat recunoscătoare. Când a fost finalizat primul volum complet, la nouă ani de la debutul proiectului, prefața acestuia conținea o mențiune de un rând dedicată lui Minor. (…) Însă oricât de recunoscători ar fi fost, cu timpul, membrii echipei din Oxford au devenit din ce în ce mai nedumeriți. Cine era, de fapt, acest bărbat sclipitor, ciudat și exigent?

După aproape 10 ani de la colaborare, editorul dicționarului, James Murray, a aflat adevărul despre Minor, însă colaborarea lor a continuat la fel ca și până atunci. Și toată echipa i-a rămas recunoascătoare pentru munca desfășurată, în ciuda lucrurilor triste aflate despre el și condiția sa. Spre finalul vieții, însuși Winston Churchill l-a eliberat condiționat pentru a fi trimis în SUA și a-și petrece ultimii ani într-un ospiciu aflat aproape de familia sa.

William Chester Minor

Cartea este o splendidă odă adusă cuvintelor și totodată un roman fascinant despre crimă, nebunie, erudiți și iertare. Eu nu am putut să o las din mână până când nu am încheiat.

Definirea corectă a cuvintelor este o treabă rafinată și neobișnuită. Există anumite reguli – un cuvânt (de pildă, substantiv) trebuie definit mai întâi prin categoria lucrurilor din care face parte (mamifer, patruped), apoi diferențiat de alți membri ai aceleiași categorii ( bovină, femelă). Definiția nu trebuie să conțină cuvinte mai complicate sau mai puțin cunoscute decât cel definit. Aceasta trebuie să spună ce este un lucru, nu ce nu este. Și toate cuvintele din definiție trebuie să se regăsească în altă parte a dicționarului: trebuie evitată situația în care un cititor să întâlnească un cuvânt pe care nu-l poate găsi în același dicționar.

Cartea a fost ecranizată în 2019 cu Mel Gibson și Sean Penn în rolurile principale – am văzut că este disponibil pe Netflix SUA, din păcate la noi nu a ajuns încă, dar aș vrea să îl văd. Am citit niște recenzii, pare un film bun, iar pe IMDB are un rating bun, de peste 7 stele.

Mă puteți urmări și pe Instagram, unde postez mini recenzii, citate și multe alte lucruri legate de lectură.

Comentarii Facebook

You may also like

Comments are closed.

More in:Cărți