Comunicare

Mi-aș dori să cunosc toate limbile pământului / Ana Irina, Language Learning Journal

foto: Tumblr

Săptămâna aceasta, în cadrul rubricii Language Learning Journal, realizată împreună cu Eucom Business Language, Cojanu Ana Irina ne povește despre dragostea ei pentru limbi străine, care i-a dat chiar curajul de a se muta pe meleaguri srăine.

Citiți mai jos povestea ei frumoasă, iar dacă vreți să împărtășiți cu noi povestea voastră despre cum învățați o limbă străină, trimiteți un mail la adresa ene.luisa@gmail.com.

***

Încă de mică mi-au plăcut limbile străine. Țin minte că primele cuvinte în limba engleză le-am reținut undeva la vârsta de 6 ani, când doar ce învățasem să citesc cât de cât bine. Citeam subtitrările de la diferite filme sau emisiuni difuzate pe cele 2-3 canale pe care le prindeam la țară și făceam conexiunile cu ce auzeam vorbindu-se. Cel mai ușor era la replicile scurte, bineînțeles. La un moment dat începuseră vecinii să-și instaleze antene parabolice și auzeam în treacăt despre tot felul de seriale sau documentare din cine știe ce țări, printre care se numărau și faimoasele telenovele. După un timp, a reușit și tata să cumpere o „farfurie” din asta. Eram fascinată. Au stat să o instaleze o zi întreagă. Eu și fratele meu mai mic am contribuit la întârzierea procesului, pentru că nu făceam decât să stăm pe lângă ei să-i încurcăm. Eram prea entuziasmați să nu le stăm în cale. Pe seară, când în sfârșit terminaseră cu toate, am aprins televizorul. Îmi amintesc cum ne certam pe telecomandă, pentru că eu voiam să văd toate canalele, eram în recunoaștere, dar fratele meu știa doar că avem desene animate și nu-l mai interesa nimic altceva. A trecut ceva timp până să descopăr și eu canalele cu telenovele, dar, odată ce am făcut-o, am intrat într-un fel de transă. Eram curioasă să aflu cum oamenii comunică într-o limbă până atunci aproape necunoscută pentru mine. Prin aceleași metode folosite pentru limba engleză, am reușit ușor-ușor să rețin cuvinte, expresii și chiar propoziții în spaniolă. Nu prea mă interesa povestea, deși erau câteva seriale care chiar mă țineau în suspans. Eu voiam să învăț să-i înțeleg pentru ca, într-un viitor îndepărtat, să pot vizita Spania și să le vorbesc pe limba lor. Spre rușinea mea, târziu am aflat că, de fapt, spaniola pe care o știam eu de la televizor nu e tocmai ce se vorbește în Spania.

În clasa a V-a am schimbat școala, m-am mutat în oraș unde nu aveam televizor. Prin urmare, o perioadă destul de lungă de timp nu am mai învățat nimic nou, iar singura frază pe care știam să o spun fără să mă bâlbâi era „Estoy embarazada con Miguel” („Sunt însărcinată cu copilul lui Miguel”). O prostie, știu, și nu tocmai potrivită pentru un copil de 12 ani. Dacă aș fi ajuns atunci să vorbesc cu un spaniol, probabil s-ar fi panicat destul de tare. În ultimii ani din școala generală și pe perioada liceului m-am axat mai mult pe limba engleză, era mai la îndemână și voiam neapărat să o învăț foarte bine. Din păcate, sistemul de învățământ din România nu oferă multe opțiuni în ceea ce privește limbile străine. Am mai avut ocazia într-unul din anii de liceu să aleg ca opțional germana sau italiana. Am ales, cum e de așteptat, calea mai ușoară. Auzisem despre orele de germană că ar fi foarte stresante și nu aveam nevoie de altele în plus față de materiile pentru bacalaureat, iar italiana e destul de asemănătoare limbii române, deci un an am stat cu proful de italiană să ne povestească despre zilele lui ca director la liceul X. În facultate, în schimb, am avut posibilitatea să studiez spaniolă și regret și acum că nu m-am înscris la curs. Din nou, am ales să nu dau un examen în plus și am lăsat oportunitatea să îmi scape.

În perioada aceasta, începuse să-mi placă de un băiat care locuia de fel în Spania și, din cauză că ratasem data limită de înscriere la cursul de spaniolă, m-am reapucat de seriale spaniole să învăț limba să-l impresionez. Cred că abia atunci mi-am dat seama că nu știam aproape nimic despre această limbă atât de melodică și curgătoare care aproape că nici nu seamănă cu ce știam eu inițial. Treptat, a revenit pasiunea de cunoaștere din copilărie și era chiar mai mare. Am încercat diverse aplicații pe telefon care să mă ajute, am căutat seriale și filme din care să învăț pronunția. Între timp, am reușit, cum-necum, să-l vrăjesc pe băiatul din Spania. E o poveste lungă, dar, după mai mulți ani de prietenie, ieșiri de grup și petreceri în familie, ne-am dat (în sfârșit) seama că de fapt sentimentul este reciproc.

În același an, la doar câteva săptămâni chiar, m-au contactat de la Deloitte pentru un job cu limba franceză pe care l-am acceptat bucuroasă. Printre beneficii se numărau și cursuri de limbi străine. Am dat un test de limba franceză la început să afle ce nivel aveam, dar nu mi-au comunicat rezultatele până mai târziu. Undeva prin luna aprilie a următorului an, am primit un mail de la manager prin care ne spunea să alegem unul din cursurile puse la dispoziție de companie. Am fost cea mai fericită să văd că mă număram printre cei cu un nivel de franceză suficient de înalt să pot alege altă limbă și, cum eu oricum intenționam să mă înscriu la un curs de spaniolă pe timpul verii, am ales cu cea mai mare bucurie limba spaniolă. În fiecare săptămână, așteptam să vină ziua de joi să învăț ceva nou. Am avut norocul să fiu într-una din cele mai faine grupe unde nu învățam doar gramatică și exprimare, ci și să ne distrăm cu expresiile, să dăm sfaturi sau să ne susținem, toate în limba spaniolă. Era highlight-ul săptămânii, fără nicio îndoială. La un moment dat, niște cunoștințe mai vechi de-ale mamei au venit în vizită și s-a întâmplat să mă aflu în preajmă. Au întrebat-o, bineînțeles, ce-i mai fac copiii, de care mama e foarte mândră, iar ea a început să le povestească de ceilalți cu job-uri la bancă, în companii internaționale, sau artiști. Și, ajungând la mine, și-a dat seama că nu știa multe despre ce lucrez, dar răspunsul ei mi-a plăcut la nebunie: „Ea e cu limbile străine. Da, face facultatea în engleză, lucrează cu franceză și face și cursuri de spaniolă”. Nu pot spune că acum am un nivel nativ al limbii spaniole, dar cu siguranță cursurile m-au ajutat extrem de mult. Atât de mult încât m-am decis să mă mut la Madrid în septembrie 2021, iar emoțiile pe care le simt nu au ca motiv faptul că nu cunosc limba. Nu consider că am multe aptitudini, dar limbile străine au fost dintotdeauna o pasiune a mea. Mi-aș dori să cunosc toate limbile pământului, să pot comunica cu localnicii oriunde m-aș duce fără să apelez la o limbă universală. Din păcate, nu sunt geniu, a trebuit să încep treptat. Three down, roughly 6 497 more to go.

Cojanu Ana Irina, 23, București

💡Sfatul specialistului Eucom

În acestei rubrici, cititorii ne spun povestea lor despre cum au învățat sau învață o limbă străină. Cred că aceste povești vor servi drept inspirație pentru toți cei care își doresc să facă pasul de a învăța o nouă limbă sau pur și simplu de a-și îmbunătăți nivelul. Dacă doriți să ne spuneți și voi povestea voastră, trimiteți un mail la adresa ene.luisa@gmail.com.

Comentarii Facebook

You may also like

Comments are closed.

More in:Comunicare