Inspirație

Cum am învățat japoneză și cum îi învăț acum și pe alții? / Ioana, Language Learning Journal

Săptămâna aceasta, în cadrul rubricii Language Learning Journal, realizată împreună cu Eucom Business Language, Ishikawa Constantin Ioana ne povește cum și de ce a început să studieze limba japoneză și mai ales, cum a ajuns ca acum să îi învețe și pe alții. Povestea ei cu limba japoneza este tare interesantă – ea chiar și-a ales ca partener de viață un japonez. 🙂

Citiți mai jos povestea ei frumoasă, iar dacă vreți să împărtășiți cu noi povestea voastră despre cum învățați o limbă străină, trimiteți un mail la adresa ene.luisa@gmail.com.

***

Obișnuiam să mă uit la anime-uri încă din clasele primare, dar nu pentru că îmi plăceau în mod deosebit, ci pentru că mi se păreau un mod excelent de a-mi petrece timpul liber cu fratele meu mai mic. Inuyasha cel puțin, ne impresiona până la lacrimi, iar când fratele mijlociu a încheiat un contract cu o firmă de internet, primul lucru pe care l-am făcut a fost să descărcăm toate episoadele. Dar, nu Inuyasha și nici alt anime nu m-au convins să învăț limba japoneză. Adevărata motivație a venit a venit atunci când am descoperit muzica Jrock și de la prima piesă pe care am ascultat-o de la Dir En Grey, una din trupele mele preferate, a început totul.

Pe vremea aceea, acum 15 ani, nu era la fel de simplu ca acum să înveți japoneză. Dacă în ziua de azi un simplu search pe Google îți descoperă zeci de profesori și școli unde poți să studiezi, atunci, nici măcar manuale nu găseai pe internet așa ușor. Dar nu m-am lăsat.

Îmi doream atât de mult să învăț încât mă gândeam să opresc pe stradă un japonez pe care îl vedeam din când în când că se duce în parc și să-l întreb dacă vrea să mă învețe japoneză, contra cost, bineînțeles. Nu am făcut asta, dar am găsit niște fișe pe internet din care am învățat mai întâi de toate să citesc.

Japoneza are trei alfabete: hiragana cu 46 de litere, în care se scrie ori cuvânt din limba japoneză; katakana, tot cu 46 de litere, în care se scriu cuvintele împrumutate din limbi străine și kanji, litere chinezești, din care un japonez trebuie să știe un minim de aproximativ 2000 de caractere. Alfabetul hiragana l-am învățat în câteva ore, iar katakana într-o zi. Apoi, am început încet, încet cu kanji, copiind pe un caiet versurile de la diferite melodii japoneze.

La un moment dat, am avut șansa să împrumut un manual român-japonez de la fiica unei colege a mamei mele, care lua lecții de japoneză cu un japonez care a vizitat odată școala unde preda mama. Fata aceea mi-a împrumutat manualul doar pentru câteva zile ca să îl trag la xerox, dar eu, în acest timp, pentru că îmi doream să asimilez mai repede tot ce scrie în el, l-am copiat în întregime de mână.

În câteva luni ajunsesem să știu un număr destul de impresionant de cuvinte și puteam să scriu și să recunosc cel puțin o mie de caractere. Dar studiul pe cont propriu avea și un neajuns. Nu stăpâneam gramatica așa cum mi-aș fi dorit și de aceea, nu puteam să formulez nici cele mai simple propoziții. Atunci mi-am dat seama cu adevărat că am nevoie de îndrumare.

Mi-a fost foarte greu să găsesc o profesoară de japoneză pentru că nu știam de unde să încep căutările, dar când am găsit-o, viața mea s-a schimbat complet. Ea mi-a explicat gramatica, mi-a împrumutat zeci de manuale și în primul rând, chiar dacă nu acestea era obiectivul de atunci, m-a învățat să predau.

Țin minte că la vremea aceea studiam de una singură un manual pe săptămână sau o dată la două săptămâni, iar în timpul meditațiilor clarificam lucrurile neînțelese. Ca să mă obișnuiesc cu pronunția japoneză, profesoara mi-a dat o carte în care textele erau incomplete și trebuia să le asculți de pe un CD ca să rezolvi exercițiile. Iar eu nu numai că le ascultam, ci învățam pe de rost câte unul din ele, de la o săptămână la alta.

Manuale limba japoneză, arhivă personală Ishikawa Constantin Ioana.

Până am intrat la facultate, cu toate că mă pregăteam intens și de bacalaureat, dar și pentru ASE, am dedicat studiului limbii japoneze măcar 6 ore pe zi, în fiecare zi. Am investit enorm de mult timp, dar roadele au început să se vadă odată ce am împlinit 20 de ani.

La câteva zile după ce mi-am serbat ziua de naștere în primul an de facultate, am plecat în Japonia unde am făcut un internship de câteva luni la Toyota. Apoi, anul următor, după ce am studiat un semestru în Austria, am fost în Okinawa unde am avut una din cele mai frumoase slujbe din viața mea, la recepția unui hotel de pe malul mării.

Când am terminat facultatea, am plecat în Japonia și m-am angajat ca profesoară de limba engleză deoarece, cu timpul, mi-am dat seama că predatul îmi place cel mai mult. Apoi, când m-am reîntors în România, la 24 de ani, am făcut școala de ghizi și am lucrat în industria turismul pentru trei ani, în calitate de ghid de limba japoneză.

M-am căsătorit cu un japonez între timp, la 23 de ani, înainte de a începe să predau engleză în Japonia și după câțiva ani petrecuți ca soț și soție mi-am dat seama că trebuie s-o las mai moale cu munca și să mă concentrez pe mine, pe brandingul personal și pe concepția unui bebeluș ca să fiu cu adevărat împlinită.

Ioana și familia soțului ei. Arhivă personală.

Predau japoneză în particular de la 18 ani, de aproape 13 ani, indiferent de ce alte slujbe am avut între timp. Iar la 28 m-am hotărât că trebuie să ajung la nivelul următor, să pun o pauză cu termen nedefinit meseriei de ghid și să predau chiar și mai mult. Și toate au mers extraordinar după ce am făcut acest pas deoarece lumea interesată de japoneză vrea să învețe de la persoane la fel de entuziaste.

Pentru mine limba japoneză nu a fost niciodată doar o unealtă pentru a-mi atinge un scop, ci un scop în sine. Punându-mi gramatica la punct și specializându-mă în predat, m-am îndrăgostit încă o dată de această limbă exotică. Și acum ador să descopăr manuale noi, să-l ajut pe soțul meu la partea de gramatică atunci când corectează de la muncă articole în japoneză și lucrez intens la un manual cu bazele gramaticii japoneze în limba română.

Nu mă laud, dar la japoneză am avut și elevi care au ajuns de la 0 la un nivel avansat, N2 pentru cunoscători, în doar un an. De asemenea, am avut și am elevi care deja au elevii lor.

Cred că fac parte din puținii români care se pot mândri cu articole în reviste japoneze și chiar apariții la radio, la emisiuni TV sau în reclame. Dar nu acestea sunt adevăratele realizări, ci atunci când faci un copil de 8-9 ani să citească cursiv și să înțeleagă texte în limba japoneză.

La meditații am studenți de toate vârstele și ceea ce e și mai interesant, atât din România, cât și din Japonia. Cu cei mici este cel mai dificil pentru că trebuie să lucrez multe materiale de începători pe cont propriu, dar și satisfacția este pe măsură.

Desen realizat de Ioana.

Adulții pe de altă parte, se împart în două categorii: cei care au terminat facultatea și vor să se angajeze sau să se specializeze și cei care învață japoneză din pură din plăcere, doar pentru a-și dezvolta capacitatea de memorare și a-și lărgi orizonturile. Iar pentru fiecare, folosesc o abordare diferită, în funcție de ceea ce vrea să obțină de la japoneză fiecare persoană în parte.

Acum că am început, aș putea vorbi volume despre limba japoneză, despre cum am învățat-o eu, cum o predau și ce satisfacții mi-a adus. Dar ca să nu devin plictisitoare, dacă chiar ești interesat, te invit pe website-ul companiei mele japantransitplatform.ro, unde poți afla mai multe povești despre limba japoneză și unde ți-am pregătit și o ofertă de cursuri.

Îi mulțumesc Luisei pentru șansa de a-mi spune povestea aici și dacă ești fascinat de Țara Soarelui Răsare, hai să învățăm limba japoneză împreună!

💡Sfatul specialistului Eucom

În fiecare săptămână, cititorii ne spun povestea lor despre cum au învățat sau învață o limbă străină. Cred că aceste povești vor servi drept inspirație pentru toți cei care își doresc să facă pasul de a învăța o nouă limbă sau pur și simplu de a-și îmbunătăți nivelul. Dacă doriți să ne spuneți și voi povestea voastră, trimiteți un mail la adresa ene.luisa@gmail.com. 

Comentarii Facebook

You may also like

Comments are closed.

More in:Inspirație