S-au anunțat nominalizările de la Oscar și desigur că deja s-au iscat discuții pe tema asta – s-au supărat feministele/feminiștii. Barbie a fost sărit de Hollywood la nominalizarea femeilor importante din film. Poate că un punct de vedere temperat și lucid ar puncta faptul că femeile nu au fost nominalizate pentru că…pur și simplu nu au fost destul de bune. Poate Ken a jucat mai bine decât Barbie, iar Ryan Gosling a fost nominalizat nu pentru că e bărbat, ci pentru că…surpriză…e un actor BUN.

De ce este important să vorbim despre asta? Pentru că mi se pare că alunecăm într-o zonă periculoasă – anume să cerem diverse distincții, premii, avantaje, doar pentru că suntem femei. Nu contează că pe același loc concurează un bărbat care obiectiv este mai bun în ceea ce face. În febra erei #metoo nu mai contează argumentele raționale, ci doar cele care se aliniază noului val al feminismului. Desigur că trebuie semnalate și discutate cazurile unde este vorba clar de o discriminare – dar de la asta la a transforma totul într-o conspirație împotriva femeilor este cale lungă. Nu trebuie să fii premiată doar pentru că ești femeie și ai făcut un film cu și despre femei. Și nu este normal să fie așa, într-o societate întemeiată pe meritocrație. Propun să facem apel la rațiune și să nu ne lăsăm conduși orbește de valul unor subiecte la modă.

Margot Robbie nu este nominalizată la cea mai bună actriță în rol principal. Regizoarea Greta Gerwig nu este nominalizată la categoria cea mai bună regie. Poate că lumea ar fi trecut cu vederea situația și nu s-ar fi ofuscat atât de tare, dacă nu era o altă nominalizare în schemă: Barbie nu a primit nominalizare, dar Ken a primit-o. Este vorba de Ryan Gosling, care l-a interpretat pe Ken. Nominalizarea este la categoria de cel mai bun actor în rol secundar. Putem însă argumenta că nici femeile (care au făcut un rol bun) nu au fost trecute cu vederea – să nu uităm de America Ferrera, nominalizată pentru un rol secundar.

Între noi fie vorba, Barbie joacă bine în scenele cu aer de parodie, însă scenele care ar trebui să îți trezească emoția nu îți spun mai nimic. Pe de altă parte Ryan Gosling este magistral – transformă un personaj superficial într-unul simpatic – rezonezi cu lupta lui, cu dragostea sa neîmpărtășită pentru Barbie, cu încântarea de copil când descoperă „lumea reală” și „patriarhatul”. Jocul lui te cucerește, te amuză și te emoționează atunci când trebuie. Merită nominalizare? Da, merită. Bonus: tricoul lui incripționat cu Kenough, care este absolut drăgălaș (și iconic).

Ironia sorții, zic cârcotașii, având în vedere că e un film despre lupta femeilor cu bărbații…sau ceva de genul. Gurile rele de partea cealaltă ar putea argumenta că și bărbații ar trebui să se simtă jigniți – în definitiv filmul prezintă patriarhatul într-o lumină deloc măgulitoare, iar prototipurile de bărbați din film sunt toate complet batjocoritoare la adresa lor – misogini, superficiali, prostuți etc., în timp ce femeile sunt prezentate drept inteligente, bune în roluri de leadership și așa mai departe.

Mi se pare că în vremurile noastre feminismul a încetat să mai fie ceea ce era la bază – anume lupta pentru egalitatea între genuri – și a devenit o luptă pentru supremația femeilor. Nu cred că la asta s-au gândit marile feministe când au scris lucrări de referință precum Harriet Taylor Mill, cu celebra carte manifest Enfranchisement of Women (invit feministele să o citească, e o carte de referință). Femei care și-au asumat mari riscuri pentru a pune umărul la crearea unei societăți cu drepturi egale pentru femei. Și când spune riscuri nu mă refer la folosirea unui hashtag #metoo din poziția confortabilă din spatele telefonului. În ziua de azi femeile chiar au șanse egale din toate punctele de vedere în majoritatea locurilor de pe glob – desigur, derapaje mai sunt, dar nu vorbim de extreme.

De ce este important să vorbim despre asta? Pentru că mi se pare că ne îndreptăm spre o zonă periculoasă – anume să cerem diverse distincții, premii, avantaje, doar pentru că suntem femei. Nu contează că pe același loc concurează un bărbat care obiectiv este mai bun în ceea ce face. Nu mai contează argumentele rationale, ci doar cele care prind bine într-o eră a #metoo. Desigur că trebuie semnalate și discutate cazurile unde este vorba clar de o discriminare – dar de la asta la a transforma totul într-o conspirație împotriva femeilor este cale lungă. Nu trebuie să fii premiată doar pentru că ești femeie și ai făcut un film cu și despre femei. Și nu este normal să fie așa, într-o societate care se vrea a fi întemeiată pe meritocrație. Propun să facem apel la rațiune și să nu ne lăsăm conduși orbește de valul unor subiecte la modă.

Barbie este o peliculă simpatică și totodată un produs de marketing excelent. Filmul are o concluzie împăciuitoare: bărbații și femeile fac pace în final și decid să conducă regatul Barbie împreună. Poate ar trebuie să ne inspirăm și noi de aici și să lăsăm la o parte această luptă a sexelor, acest feminism exacerbat care în majoritatea cazurilor nu își mai are rostul…