Acum mai bine de o sută de ani, într-o scrisoare adresată fratelui său, Van Gogh dezvăluia cât de fericit și împăcat îl face contemplarea naturii, pe care toată viața s-a străduit să o surprindă prin penelul său.

M-am trezit noaptea și m-am uitat la peisaj. Niciodată, chiar niciodată nu mi s-a părut că natura este atât de emoționantă, atât de fragilă. Vincent Van Gogh

Oare într-una din serile în care Van Gogh a ridicat ochii spre cerul infinit și s-a simțit fericit, i-a venit ideea de a picta celebra Starry Night? 🙂

S-au scris mii și mii de articole și cărți pe tema relației dintre omul și natură, dar mai ales despre efectele benefice pe care aceasta le are asupra spiritul uman. Avem multe lucruri de învățat din natură, petrecând timp în natură și privind cerul înstelat. După cum spunea și Andre Gide, natura ne învață de fapt că omul este făcut pentru fericire.

Cu siguranță, întreaga natură ne învață că omul este făcut pentru fericire.Andre Gide

Unii dintre cei care au pictat natura au avut o viață fericită, alții însă au fost adeseori profund nefericiți. Dar toți erau fascinați de ideea de fericire și de necesitatea de a fi fericit. Când a pictat tabloul Ramuri de migdal înflorit, în februarie 1890, în azilul în care s-a refugiat, Van Gogh se simțea rău. Viața i se scurgea în ritmul acceselor de demență epuizante. De fapt, în același an, Van Gogh se stingea din viață.

În ”Ramuri de migdal înflorit” Van Gogh  se concentrează pe ceea ce este esențial: avântul vieții spre ceruri. A pictat acest tablou cu capul ridicat spre cer, nemaivăzând nimic altceva în jurul lui. A lăsat deoparte orice formă de peisaj sau informație suplimentară, nu l-a interesat nici măcar trunchiul copacului… La fel cum a lăsat deoparte și suferințele de moment, cu scopul de a ne transmite, o dată pentru totdeauna, fericirea pe care o trăiește când contemplă florile de migdal. 

Avânt spre azurul infinit. Florile de migdal se înalță spre cer. Doar albul petalelor se vede pe bolta cerească. O întrupare a fericirii: puternică și fragilă, așa cum este viața. Lecția lui Van Gogh: să privești spre cer!

*fragmente din Despre arta fericirii, Cristophe Andre

Dintotdeauna m-au fascinat picturile care surprind natura atât de bine și reușesc să trezească sentimente privitorului. Și cred că Van Gogh a reușit asta, indiferent dacă a fost fericit sau nu de fiecare dată când picta. Iar dacă nu ar fi fost pictor, Van Gogh ar fi putut fi, cu siguranță, scriitor. Scrisorile dintre el și fratele său, Theo, sunt adevărate romane epistolare. Superbă scriitură, care ne dezvăluie un om fascinant, erudit, sensibil și talentat. Omul din spatele

Cele 2 volume cu scrisorile lui Van Gogh către fratele său, din perioada 1872- 1890, cuprind nenumărate detalii despre viața sa, despre artiștii pe care îi aprecia, despre artă și literatură, dar mai ales, gândurile sale despre viață, bunătate, inteligență, talent, ambiție, depresie… un adevărat compediu de înțelepciune. Cine citeste scrisorile lui Van Gogh nu mai are nevoie de speakeri motivaționali.

Vă recomand să citiți scrisorile sale și vă mai recomand să faceți precum Van Gogh: priviți cerul! 🙂

Există și un film inspirat de scrisorile lui Van Gogh către fratele său Loving Vincent. Filmul este o operă de artă în sine, la care au muncit 125 de artisti, timp de 7 ani, realizând 65,000 de picturi. Este, de fapt, primul film realizat în întregime din picturi și a fost nevoie de o muncă titanică pentru finalizarea lui. Filmul a fost nominalizat la premiile Oscar, Globul de Aur și Premiul BAFTA pentru Cel mai bun lungmetraj de animație.

Lungmetrajul de animaţie biografic Cu drag, Van Gogh prezintă viaţa şi moartea controversată a lui Vincent van Gogh printr-o animaţie desprinsă din picturile lui şi populată cu personajele desenate de el. Intriga prinde viaţă prin interviuri cu personaje apropiate de Vincent şi prin reconstruirea dramatică a unor evenimente care au dus la moartea pictorului.