Săptămâna aceasta, la rubrica săptămânală Language Learning Journal, realizată împreună cu Eucom Business Language, avem un invitat special: regizorul Jesus del Cerro. Pe Jesus l-am cunoscut prin intermediul jobului la PRO TV – este un regizor talentat și un om extraordinar și mă bucur că a acceptat provocarea de a povesti aici cum a învățat limba română. Jesus este un regizor cunoscut la noi datorită filmului Miami Bici, serialului VLAD de la PRO TV și multor alte proiecte de succes. Acesta a lansat anul trecut și o carte excelentă, “Peripețiile unui regizor spaniol în România și în lume”. Aici ne povestește despre aventura sa de a învăța limba română.

Citiți mai jos povestea lui, iar dacă vreți să împărtășiți și voi povestea voastră cu noi, trimiteți-mi un mail la adresa ene.luisa@gmail.com.

***

Am ajuns în România în octombrie 2006 pentru o colaborare la serialul Cu un pas înainte și inițial trebuia să fie o ședere de două săptămâni. Apoi mi s-a propus să regizez câteva episoade ale serialului, iar șederea mea în țară s-a prelungit cu câteva săptămâni. Deodată nu mai eram doar un colaborator al serialului, ci producător creativ și regizor și astfel am început să învăț primele mele cuvinte în limba română, multe dintre ele fiind termeni folosiți în cinematografie.

Pentru mine erau cuvinte care mă ajutau dar, de ce să neg, uneori complicau viața celor din jurul meu, ca de exemplu când vorbeam cu taximetriștii și foloseam cuvintele “aici, acolo…”. Eu credeam că aceste două cuvinte sunt sinonime, iar taximetriștii, invariabil, mă priveau mirați când vedeau că eu le folosesc așa. De asemenea, la filmări am început să cred că echipa se amuză pe seama mea, pentru că tot auzeam numele meu, iar când mă întorceam nimeni nu spunea nimic. Auzeam numele meu și încercam să aflu cine este responsabil pentru glumă, dar niciodată nu îl descopeream. După câteva zile însă, am descoperit că ei nu rosteau numele meu, ci spuneau “sus”. Eu auzeam asta și aveam impresia că spun “Jesús”, și m-am bucurat în sinea mea când am realizat că totuși echipa un făcea glume pe seama mea…

Tot în perioada aceea am realizat că dacă nu știu un anumit cuvânt în engleză, pot să îl spun în spaniolă, pentru că multe cuvinte din spaniolă sunt asemănătoare cu româna. De aceea erau mari șanse ca persoanele din jur să mă înțeleagă. Acele luni au trecut vorbind în engleză cu cei din jur și acumulând treptat tot mai multe cuvinte în limba romînă. Pentru că șederea mea în România era pentru o perioadă determinată, nu aveam atunci de gând să învăț limba română de o manieră mai serioasă.

Apoi destinul m-a purtat înapoi în Spania, pentru a lucra la un film, iar în iulie 2008 m-am întors în România cu un alt proiect, care urma să dureze 3 ani, de aceea m-am decis că e momentul să învăț serios limba română. Preț de câteva luni, am avut o profesoară cu care făceam meditații de câteva ori pe săptămână. Așa am învățat ortografia, genul masculin și feminin, regulile și excepțiile, și, de ce să neg: plictiseala. Mă plictiseau orele, faptul că trebuia să memorez atâtea reguli, să învăț timpurile verbale, culorile, numerele… Desigur, am învățat multe lucruri așa, însă la un moment dat am renunțat la meditații.

În 2009 am regizat filmul de Crăciun Ho Ho Ho. Am văzut la casting o mulțime de copii, iar în final, cel ales a fost Bogdan Iancu. Avea 8 ani și nu vorbea limba engleză, astfel că se punea problema cum ne vom înțelege. Între timp, eu adunasem deja anumite reguli, norme, adjective, verbe și altele și mă descurcam mai bine cu româna.

• Vă veți înțelege? M-a întrebat producătorul.
• Fără îndoială. Am răspuns eu.

Eu și Bogdan am lucrat împreună la acel proiect, ne-am înțeles la perfecție, deși nu este clar cum am reușit. A fost un amestec de engleză, gesturi, română, spaniolă, priviri complice și zîmbete…iar așa am învățat și mai bine limba română.

Cu timpul mi-am dat seama că dintre scris, vorbit, înțeles, eu stăteam prost la capitolul scris. Citeam mult mai bine și cu atât mai bine știam să vorbesc. De asemenea, am realizat că atunci când am învățat engleza, la început traduceam din spaniolă în engleză până m-am deprins cu limba. Însă când a fost vorba de română, gândeam și vorbeam direct în română, fără să traduc. Presupun că faptul că am locuit în București și am fost înconjurat de români m-a ajutat să deprind mai ușor limba.

A trecut timpul și filmele, iar călătoriile și viața mea erau în continuare legate de România. Nu am mai luat lecții de limba română, însă deja înțelegeam tot ce auzeam la radio, în conversații, sau în filme. Zilele petrecute în România m-au făcut să învăț tot mai multe cuvinte și să îmi lărgesc cunoștințele de limbă într-un mod natural. Dar încă întâmpinam probleme cu scrisul și cititul. Apoi a urmat serialul Vlad de la PRO TV.

În realizarea serialului Vlad, eu eram producător creativ și regizor. În primul sezon al serialului, era necesar să traducem scenariile în engleză, însă încet, încet, și citind tot mai mult, mi-am îmbunătățit nivelul. Când lucram la al doilea sezon al serialului, nu mai era nevoie să traducem scenariile, ci lucram direct pe scenariile în română, alături de Anghel Damian, unul dintre scenariști. Acest lucru a însemnat un salt mare și definitiv pentru mine, și bineînțeles, pe lângă faptul că citeam mai bine, și vorbeam mai bine. Presupun că exercițiul de a citi în limba română scenariile m-a ajutat să înțeleg mult mai bine structura și compoziția unui text în română, să învăț cuvinte și expresii noi, în definitiv, au avut acel aport final în parcursul meu. În plus, pentru serial lucram cu anumiți actori care nu vorbeau limba engleză, de aceea trebuia să vorbesc cu ei în română. Astfel că vorbeam pe set în română, cu un puternic accent spaniol, cu greșeli de exprimare pe ici pe colo, dar așa, vorbind zilnic, am ajuns la nivelul actual. Probabil niciodată nu voi ajunge să vorbesc româna perfect, dar acesta nu este obiectivul meu. Scopul meu este să pot comunica, lucra, citi, urmări programe TV, filme, asculta radio, vorbi, și desigur, să pot cânta melodii faimoase în limba română.

Faptul că vorbesc limba română, pe lângă faptul că îmi face viața mai ușoară în România, îmi oferă bucurii și în alte colțuri din lume, precum în Spania, unde se găsesc mulți români. Rămân surprinși când văd că un spaniol le vorbește limba. Sau în călătoriile mele prin cine știe ce colțuri de lume, când întâlnesc români și pot vorbi despre sarmale, gogoși, sau mititei – întotdeauna le aduce bucurie.

Faptul că înveți o limbă străină te îmbogățește, mai ales dacă te apropie de prietenii tăi, de vecini, de obiceiurile din țara unde locuiești. Îți face viața mai ușoară, mai interesantă și mai amuzantă. Mulțumesc, România, pentru toate lucrurile frumoase pe care mi le-ai oferit, începând cu limba română!

***

În fiecare săptămână, cititorii ne spun povestea lor despre cum au învățat sau învață o limbă străină. Cred că aceste povești vor servi drept inspirație pentru toți cei care își doresc să facă pasul de a învăța o nouă limbă sau pur și simplu de a-și îmbunătăți nivelul. Dacă doriți să ne spuneți și voi povestea voastră, trimiteți un mail la adresa ene.luisa@gmail.com. 

Sfatul specialistului Eucom

În completarea lui, citiți și un interviu fain din Zile și nopți cu Diana Hăbuc, care este trainer de limba franceză de peste 13 ani și de 5 ani parte a echipei Eucom Business Language.