Cărți

Hud Ranat, un roman extraordinar, care mi-a adus aminte de Micul Prinț

Hud Ranat este cartea de debut a unei scriitoare române, Cecilia, o lectură ce mi-a așezat un zâmbet pe buze și pe care nu am lăsat-o din mână până nu am ajuns la ultima filă. Inclusiv titlul m-a intrigat: citit invers rezultă duh tânăr, un mic indiciu pentru ceea ce te așteaptă între filele cărții. Deși la prima vedere pare o carte SF, acesta este doar un pretext pentru o frumoasă călătorie pe care o întreprinde protagonistul cărții, care ne poartă în lumi fascinante, dincolo de sistemul nostru solar, iar la sfârșitul ei Wolf, eroul nostru, ajunge să se descopere pe sine însuși.

Povestea începe cu eforturile depuse de un om de știință german genial, Wolfgang von Wassermann, care își petrece viața căutând succesul profesional și își dorește să facă descoperiri care să revoluționeze știința.
În ciuda grădinii și a spațiului remarcabil de extins care înconjura castelul și casa părintească, moștenire rămasă de la tatăl său, de asemenea, fost cercetător, Wolfgang prefera să-și petreacă noapte după noapte pe terasa acoperișului conacului, observând cerul în deplina sa întunecime. Munca singură îl pasiona și îi umplea timpul. Numai în mijlocul laboratorului său și pe acoperișul conacului se simțea Wolf fericit.
Această dedicare față de munca sa îl conduce pe eroul nostru la niște descoperiri remarcabile, care sunt motorul unei călătorii trepidante prin univers. Peripețiile prin lumi fascinante au drept rezultat întâlniri cu ființe ciudate, extraterestre, care trăiesc la ani lumină de Pământ.
Ineditul costum de astronaut avea capacitatea de a imita perfect gravitoni, care sunt particulele de schimb emise în cadrul interacțiunii a două sisteme solare – ca de exemplu, sistemul nostru solar și sistemul solar vizat de Wolfgang. În felul acesta, Wolf voia să efectueze o săritură interspațială între două sisteme solare diferite și practic să călătorească pe post de graviton de la unul la celălalt.
În călătoriile sale, Wolf trece prin evenimente în urma cărora în sufletul cercetătorului se produce o transformare și apare necesitatea clarificării sensului vieții și a destinului propriu.
Și atunci am înțeles un lucru foarte important: oricât m-aș strădui eu să fiu perfect din punct de vedere profesional, întotdeauna o să existe unul sau altul care o să știe ceva mai bine decât mine. Dăruirea și încrederea necondiționate ale propriului meu băiat m-au învățat că iubirea și respectul nu se măsoară sau nu se condiționează în funcție de performanță, ci sunt un cadou, sunt un drept cu care fiecare se naște. În acel moment al iluminării, ca să zic așa, m-am eliberat. Și odată cu frica, mi-a dispărut și ambiția. Mi-am dat seama că nu mai am motiv să alerg după funcții, recunoaștere și bani.
Protagonistul aterizează pe o planetă îndepărtată, unde se îndrăgosteste fără să vrea de o ființă extraterestră, la care însă va renunța pentru a se întoarce pe Pământ. Ajuns acasă însă, lucrurile nu stau așa cum spera. În același timp, pe planeta îndepărtată pe care a lăsat-o în urmă, ca urmare a plecării sale, ființa extraterestră își va pierde viața. Când își dă seama de greșeala făcuta, cercetătorul pornește într-o a doua călătorie prin univers, în căutarea ființei iubite pierdute.

Povestea din carte mi s-a părut o frumoasă metaforă despre căutarea sensului vieții și despre tensiunea dintre lucrurile materiale și cele sufletești. Despre tendința omului de a alerga după status social, crezând că asta îi va aduce fericirea, când de fapt ceea ce căuta se afla în sufletul său, nu în exterior. Stilul scriiturii și povestea în sine mi-au adus aminte de cartea Micul Prinț și sincer, mi-a încălzit sufletul. Cartea este o fină radiografie a sufletului uman, iar claritatea și simplitatea scriiturii m-au cucerit.

Despre autoare am aflat că a absolvit Facultatea de Drept din București și Facultatea de Psihologie și Pedagogie din Hamburg, Germania, unde locuiește și acum. A lucrat o bună vreme într-un spital de psihiatrie și cred că anii aceia au ajutat-o în conturarea cu declicatețe a personajelor din carte și a trăirilor interioare.

Gustul pentru literatură, în special înclinația spre literatura fantastică, mi-a fost insuflat de mică de către tatăl meu și de bunic, fost paroh în Sibiu, amândoi, mari iubitori, cititori și talentați povestitori de snoave populare și povești.

Povestea din romanul Hud Ranat a avut ca sursă de inspirație una dintre scrierile sale preferate din copilărie, și anume Micul Print de Exupery. Iar denumirea de –Hud Ranat– provine de la   numele de -duh tânăr- scris invers, de la coadă la cap, și în concepția scriitoarei a primit în felul acesta semnificația de opus al unui suflet tânăr, ceea ce înseamnă un suflet mai avansat.

Bine, numele tău de-acum înainte o să fie Hud Ranat, ceea ce înseamnă inversul sau opusul unui duh tânăr sau neștiutor.

Dacă sunteți în căutarea unei lecturi care să vă ajute să vă deconectați de la lumea înconjurătoarea preț de câteva ore și să vă poarte prin lumi fascinante, vă recomand cartea. Pentru mine a fost o lectură minunată.

Comentarii Facebook

You may also like

Comments are closed.

More in:Cărți