Cultură asiaticăInspirație

Ce te poate învăța istoria Coreei de Sud despre reziliență, disciplină și succes

Vorbeam cu cineva recent despre cărțile motivaționale, de dezvoltare personală și am realizat că eu includ în categoria aceasta și memorii, biografii, sau cărțile de istorie. De ce? Pentru că afli povești adevărate din astfel de cărți, vezi oameni, națiuni care s-au zbătut pentru o viață mai bună și unii chiar au reușit. Și poți trage niște lecții, niște concluzii. De exemplu, din istoria Coreei de Sud poți învăța despre solidaritate, ambiție, forță sufletească, putere de muncă și multe altele. Pe care le poți aplica în propria viață. Mai departe vă explic ce lecții prețioase de viață am învățat eu citind o mulțime de cărți despre istoria și cultura Coreei de Sud.

Coreea de Sud, o țărișoară mică și firavă care atârnă ca o picătură de rouă pe coasta Asiei de Est, s-a transformat în câteva decenii, dintr-o țară săracă, măcinată de război civil și de ocupația dură a Japoniei, într-una dintre cele mai bogate țări de la ora actuală. Un progres incredibil, având în vedere locul de unde au pornit. Se spune că pentru a-și plăti datoria externă, în anii ’80, coreenii de rând și-au donat statului tot ceea ce aveau de valoare, inclusiv verighetele de nuntă…

Eu admir foarte mult acea tărie de a înfrunta nedreptățile, un start slab, o condiție precară, pentru a ieși biruitor apoi în „lupta” cu viața. Și de asta mă inspiră atât de mult istoria unor țări precum cele asiatice – pentru că au pornit de la o sărăcie cruntă și, cu toate acestea, au ajuns unde au ajuns. E nevoie de o mare tărie de caracter pentru asta.

O peninsulă fragilă, înconjurată de giganții Asiei

Pe o fâșie de pământ ce atârnă pe coasta Asiei de Est, precum o uriașă picătură de rouă, își duc existența un grup de asiatici ambițioși, care în câteva decenii au reușit să renască din propria cenușă, precum pasărea Phonenix. Coreea de Sud, cunoscută drept Țara dimineților liniștite își duce existența deloc liniștită înconjurată de giganții China, Japonia și Rusia, navigând prin valurile furioase ale istoriei, valuri care au destabilizat țara de-a lungul secolelor, atât la nivel economic cât și politic și militar. Valuri care au împărțit Peninsula Coreea în două, acum mai bine de jumătate de secol, în 1945, ulterior apărând cele două state independente pe care le știm acum, Coreea de Sud și Coreea de Nord.

De la o țară răvășită de lupte interne și externe, care au adus-o în pragul sărăciei, Coreea de Sud a ajuns una dintre economiile de top ale Asiei și ale lumii, cu ajutorul mai multor tactici și a unei strategii de PR de țară inteligente și bine implementate. Cu un teren deloc propice agriculturii, o mână de lucru înjumătățită din cauza separării de Nord, o armată secătuită de luptele din Cel de-al Doilea Război Mondial, sub steagul Japoniei, urmate de un război civil dur, o economie la pământ, în urma deceniilor de stăpânire japoneză, Coreea de Sud nu avea prea multe atuuri care să o propulseze în topul celor mai bogate și dezirabile țări din lume. Și totuși, a reușit. Cum? Prin multă muncă, determinare, ambiție și Soft Power.

O strategie de PR impecabilă pentru Coreea de Sud 

Înainte de a vorbi despre Soft Power, vreau să te gândești la cuvintele film sau actor și să vezi care este cuvântul cu care le asociezi. Hollywood este termenul care îți apare în minte, nu? Apoi SUA, apoi imagini din SUA și tot așa. De ce? Pentru că industria de film și muzică americană este atât de prezentă în viața noastră, încât am ajuns să asociem o industrie prezentă în fiecare țară de pe acest glob cu o singură țară. Ce înseamnă asta pentru SUA? Înseamnă că noi, restul lumii, urmărim cu asiduitate simbolurile vieții americane și mai mult decât atât, ne raportăm și aspirăm la ele. Înseamnă că filmele și muzica lor au deschis poarta către brand-urile americane, către locurile din țara lor pe care le vedem pe ecrane și visăm cu ochii larg deschiși să le vizităm. Asta înseamnă soft power…să te impui, la nivel mondial, prin răspândirea culturii tale, prin elemente „soft”, în loc de forță militară.

Explicat pentru prima oară în 1990, de către Joseph Nye, conceptul de „soft power” înseamnă folosirea unor tactici precum puterea cuvântului, a simbolurilor, a elementelor culturale în dauna forței brute, pentru a întări poziția unei țări la nivel mondial. Statele Unite, deși rămâne una dintre cele mai mari puteri militare, au folosit și încă folosesc cu succes diplomația culturală, persuasiunea, tehnici de PR ce fac ca milioane de oameni de pe întreg mapamondul să fie atrași de societatea americană. Soft power înseamnă construirea unei imagini cât mai atractive a țării, care rezultă în creșterea turismului, a exportului de produse, a puterii vocii acelei țări pe scena mondială. Iar coreenii au luat acest exemplu de la americani și l-au replicat cu succes.

Când spun strategie de PR, nu este o metaforă. În 1998, președintele Coreei de Sud, Kim Dae Jung, a pus mâna pe telefon și a sunat un reputat om de PR, TH Lee, care a pus la cale un plan detaliat pentru promovarea țării. Rețeta clar a avut succes, iar acum, coreenii vând „manualul” succesului către țări din lumea a treia care speră și ei să replice modelul sud coreean.

Disciplină și multă muncă în toate domeniile, inclusiv cele artistice – Hallyu Wave

Cum au făcut asta? Unul dintre pilonii planului de a promova Coreea de Sud este exportul de K-Pop (muzică) și K-Drama (seriale), cunoscute generic sub numele de Hallyu Wave. Acestea sunt motoarele care deschid apetitul altor popoare pentru cultura, mâncarea, hainele și meleagurile sud-coreene.

Astăzi, Hallyu Wave, sau Korean Wave, este cunoscut drept unul dintre cele mai mari fenomene de schimbare a paradigmei culturale din instoria modernă.

Să exporți muzică și filme într-o limbă izolată, neîndrudită cu alte limbi, nu e cu siguranță un lucru ușor. De aceea, trebuie să faci tot ceea ce fac popoarele cu o limbă de circulație internațională și încă pe atât. Trebuie să te asiguri că toate elementele produsul tău sunt perfect gândite, executate și cizelate, pentru că ai de depășit bariera lingvistică. Iar coreenii știu asta și sunt dispuși să alerge proverbiala extra mile pentru a-și atinge scopul.

Să luăm exemplul lui G-Dragon, un star necontestat al Asiei și nu numai, pe numele său real Kwon Ji-yong, poate una dintre cele mai extravagante și cunoscute apariții de pe scena K-POP. La un search pe Google, una dintre primele poze care apare în căutare înfățișează un bărbat cu figură androgină, cu o privire pătrunzătoare și ochi conturați cu creion dermatograf negru, purtând cu nonșalanță un sacou Chanel alb, femeiesc. G-Dragon a fost semnat de o importantă agenție coreeană, SM, la frageda vârstă de 8 ani, apoi a intrat în training pentru următorii 5 ani. După perioada de training, la 13 ani, a schimbat agenția, mutându-se la YG, unde a urmat o altă perioadă de pregătire intensă, de 6 ani, înainte de a debuta pe scenă, ca lider al trupei pop Big Bang. Asta înseamnă un total de 11 ani de training. Big Bang a ajuns una din trupele de băieți cu cele mai mari vânzări de albume la nivel global și a scris istorie în industria muzicală mondială. Iar G-Dragon, un star iconic pentru Asia și numai, care este totodată compozitor, rapper, designer și antreprenor a ajuns un simbol important și reprezentativ al industriei K-Pop. Este un icon care de-a lungul carierei a fost imaginea a numeroase brand-uri celebre, care a doborât recorduri cu piesele compuse și cântate chiar de el și care umple o încăpere prin simpla lui prezență puternică și extravagantă.

G-Dragon

Industria K-Pop a primit multe critici din partea presei occidentale, care uneori aseamănă contractele de lungă durată, unele de peste 10 ani, și procesul de training al starurilor aspirante, care durează în medie 5 ani, cu sclavia modernă. Este, într-adevăr, un regim dur, privit prin lentila culturii noastre, însă pentru ei este un mod de a face lucrurile pe care îl aplică în toate ariile vieții, incluzând mașinăria de produs staruri internaționale denumită Hallyu.

După cum spunea criticul cultural Lee Moon Woon, în cartea The Birth Of Korean Cool, de Euny Hong,

„Korean spend the same effort on everything, whether it’s college entrance exams or an office job. Korea stands for hard work”.

Promovarea unor valori precum studiul necontenit și dârzenia

Ca să înțelegeți cât de departe merge ambiția lor, pasiunea pentru muncă, dezvoltare personală și studiu, sud-coreenii sunt fascinați de forme de conținut online care pentru restul lumii pot părea bizare. De exemplu fenomenul Gongbang, plăcerea de a urmări pe YouTube video-uri cu oameni care studiază pentru examene, ce ajung să adune milioane de vizualizări și reacții pe rețelele de socializare. Aceste forme de conținut sunt atât de populare la ei, pentru că sud-coreeni privesc cu reverență munca și efortul susținut, în toate palierele vieții.

Gongbang

Această ambiție de nestrămutat, combinată cu putere de muncă, reziliență și determinare, răzbate și din versurile K-Pop.

These wings came from pain

But they are wings headed for the light

Though it’s hard and it hurts

If I can fly, I will fly

Versurile acestea, din piesa arhicunoscutei trupe BTS, A Supplementary Story: You Never Walk Alone, reflectă foarte bine atitudinea coreenilor legată de viață. Și faptul că, pentru ei, și cultura pop înseamnă muncă. Trupele pop sunt prefabricate și tratate precum un produs de consum de la bun început. Casele de discuri creează un design pentru trupa pe care vor să o lanseze, care include cele mai precise detalii de la bun început, de la sound, la look, campanie de marketing…toate acestea înainte ca măcar să facă audiții de talente pentru a stabili ce artiști vor face parte din proiect.

Motorul acesta muzical, K-Pop, generează o adevărată isterie pentru produsele coreene – adolescenți din lumea întreagă vor să se îmbrace la fel ca în videoclipurile K-POP, să mănânce mâncare coreeană și faimosul lor kimchi, să se machieze precum starurile și așa mai departe. Coreea de Sud a ajuns cel mai mare exportator de produse cosmetice, imediat după Franța, fenomenul fiind cunoscut sub numele de K-beauty.

O altă rotiță importantă în toată această mașinărie sunt serialele coreene, cunoscute sub numele de K-Drama.

Folosirea oricăror atuuri pentru a netezi relațiile cu alte țări și pentru a promova o imagine pozitivă a țării – K-Drama netezește relația spinoasă dintre Japonia și Coreea

K-drama reprezintă soft power în acțiune. Promovează într-un mod subtil valorile coreene, imagini, gusturi, către o audiență internațională. Pentru a vă face o idee legată de forța pe care o au aceste seriale, trebuie să știți au reușit să construiască o punte între Coreea de Sud și Japonia, care de-a lungul istoriei au avut o relație extrem de tensionată.

Totul a început în 2002, cu o dramă coreeană care a devenit incredibil de populară, Winter Sonata. Aceast serial a fost prima dovadă clară a faptului că Hallyu Wave poate să doboare bariere care din punct de vedere politic păreau de nesurmontat. Winter Sonata a devenit hit instant în multe țări îndepărtate, precum Iraq, Rusia, Egipt sau Uzbekistan. Dar, cel mai impresionant, a cucerit inima „dușmanului” din timpuri imemoriale, Japonia. Serialul a rulat în Japonia în 2003, iar obsesia japonezilor pentru această K-Drama a atins cote atât de mari, încât un articol din New York Times care acoperea subiectul în 2004, spunea că isteria provocată a generat o creștere de 2.3 miliarde de dolari în relațiile de business dintre Coreea și Japonia, în multiple industrii, într-un singur an. Turismul dinspre Japonia către Coreea de Sud a crescut cu 40%, majoritatea japonezilor dorind să viziteze locurile unde s-a filmat serialul. Pentru a înțelege amploarea isteriei, în august 2004, prim ministrul de atunci al Japoniei, Junichiro Koizumi, a declarat într-un discurs adresat Parlamentului, că va face eforturi să fie la fel de popular precum Yon Sama, numele onorific japonez al lui Bae Yong Joon, actorul coreean care a interpretat rolul principal în respectiva dramă. Ca japonezii să se uite cu admirație către Coreea, care erau până nu demult „vecinii săraci”, care au fost sub conducerea lor decenii la rând, era ceva nemaiauzit. Dar iată cum, din nou, valul coreean a mai dărâmat un dig. Iată cum, datorită muzicii și serialelor coreene, japonezii au ajuns să îi vadă într-o altă lumină pe coreeni. Lucru extraordinar – japonezii să aspire la cultura coreeană. Același popor care, atunci când aveau Peninsula Coreea anexată, au introdus limba japoneză ca limbă oficială, au obligat coreenii să își asume un nume japonez, cu alte cuvinte, au încercat să șteargă cultura lor. Cultură la care, datorită K-Pop & K-drama, acum aspiră.

Între timp, cinematografia coreeană s-a dezvoltat. În 2019 filmul coreean Parasite, a făcut istorie la Oscar, fiind primul film într-o altă limbă decât engleza care a câștigat premiul Oscar pentru Cel mai bun film. Netflix a creat o întreagă divizie, Netflix Korea, care se ocupă cu crearea și promovarea conținutului coreean. Arhicunoscuta trupă BTS doboară record după record. Ce au așa special muzica, filmele și serialele lor, în afară de o strategie de marketing impecabilă? Pentru că totuși trebuie să existe ingrediente care generează isteria, altfel, orice tactică de marketing ai aplica, dacă produsul nu este bun… nu ai ce promova.

A pune suflet în tot ceea ce faci – profunzimea și emoția pe care o transmit

Filmele, serialele și muzica din Coreea de Sud au o mare profunzime și sensibilitate, care, spun unii, vine din istoria tumultoasă a Coreei. Episodul istoriei lor legat de Japonia, dar și divizarea peninsulei în două, sunt doar o parte dintre marile probleme cu care coreenii s-au confruntat de-a lungul istoriei. Au fost invadați și cuceriți de sute de ori de marile puteri care îi înconjoară, în ciuda faptului că ei nu au invadat sau atacat vreodată alte popoare. Acesta este unul dintre motivele pentru care arta, literatura, filmele și muzica lor reușesc să trezească reacații atât de puternice în spectatori. Pentru că atunci când creează, coreenii accesează momentele triste și dureroase prin care au trecut și transpun aceste trăiri în artă. Durerea lor ca națiune este exprimată la ei printr-un cuvânt intraductibil, han, care înseamnă o formă de furie și supărare de nestins, direcționată împotriva destinului care i-a chinuit. Cumva, ei simt că nu pot fi răsplătiți vreodată pentru toate durerile prin care au trecut – de aici trăgându-se stilul lor emoționant, profund și uneori dureros din seriale, filme și muzică.

Să știi să spui o poveste captivantă

Nu în ultimul rând, pe lângă emoție, este vorba de poveste. Coreenii știu să spună o poveste, într-atât încât au țesut una și în jurul alfabetului coreean, unic în lume, creat de King Sejong în secolul XV. Formele care compun vocalele alfabetului coreean reprezintă cerul, pământul și omul. Prima formă de bază, ‘●’, reprezintă cerul, a doua, ‘ㅡ’ , simbolizează pământul, iar a treia formă, ‘ㅣ’ , indică ființele umane, care stau pe pământ, sub cerul înstelat. Acestea trei sunt considerate elementele fundamentale ale lumii în majoritatea culturilor asiatice. Cred că este cea mai profundă și poetică idee pe care am descoperit-o în legătură cu un alfabet. O frumoasă metaforă care exprimă poziția duală a omului, între cer și pământ, de-a pururi oscilând între material și spirtual. Coreenii își iubesc atît de mult alfabetul și limba scrisă, încât i-au dedicat o sărbătoare națională anuală, denumită Ziua Alfabetului. Și adevărul este că au de ce.

Am parcurs un periplu rapid și am menționat doar o parte dintre elementele care au propulsat Coreea de Sud în topul celor mai mari economii din lume și celor mai dezirabile țări de la ora actuală. Cultura și istoria sud-coreeană este cu adevărat fascinantă și este un exemplu că dacă vă aplecați atenția asupra unor povești de succes din istorie, puteți aplica lecțiile și ideile ce decurg de aici în propria viață.

Mă puteți urmări și pe Instagram, unde postez mini recenzii, citate și multe alte lucruri legate de lectură.

 

Comentarii Facebook

You may also like

Comments are closed.