By Luisa Ene
Am scris un articol care îmbină două dintre marile mele pasiuni: arta și literatura. Am vizitat recent Art Safari, de câțiva ani nu ratez nici o ediție a acestui eveniment. Vă povestesc câteva lucruri despre ediția de anul acesta, mi-a plăcut mult și chiar merită vizitată. Iar pentru că frumoasele tablouri și instalații văzute la expoziție mi-au adus aminte de o mulțime de cărți despre artă pe care le-am citit de-a lungul timpului, vă recomand și 6 lecturi superbe din sfera aceasta.
Art Safari este un eveniment care reunește mai multe expoziții, iar eu mi-am luat bilete pentru a le vizita pe toate. Încep cu cea dedicată pictorului român Ion Theodorescu-Sion, care mi-a plăcut enorm, de la picturi în sine și până la modul creativ în care sunt iluminate tablourile – îți dau senzația că sunt fosforescente.
Secțiunea dedicată lui aniversează 140 de ani de la nașterea pictorului, personalitate marcantă a artei românești interbelice. De-a lungul carierei, artistul a experimentat și sintetizat stiluri foarte diverse, de la Impresionism la Realism și a creat și picturi monumentale cu motive românești, într-o manieră originală. Pe mine m-au impresionat cel mai mult picturile de pe litoral – pictorul s-a născut la Dunăre, lângă Brăila, iar marea și Dunărea sunt motive recurente în opera sa. Picturile din Balcic suprind atât de bine lumina și căldura…se spune că el este cel care i-a atras atenția Reginei Maria asupra acestei regiuni și așa s-a decis regina să își construiască celebra casă de vacanță de la Balcic. 😊
O altă secțiune superbă din Palatul Dacia este cea dedicată maeștrilor picturii spaniole. Expoziția este construită în jurul renumitului impresionist spaniol Joaquin Sorolla, considerat un „maestro al luminii”, în contextul celebrării internaționale a centenarului său, și a lui Maria Fortuny – artist versatil care s-a bucurat de un succes internațional. Partea mea preferată a acestei secțiuni dedicate pictorilor spanioli este încăperea cu picturi realizate în locuri din preajma Mării Mediterane. Lumina Mediteranei este surprinsă atât de bine în picturile expuse încât aproape că simți căldura de pe malul mării privindu-le.
Secțiunea „The Memory Palace” dedicată artiștilor francezi care au primit prestigiosul Marcel Duchamp Prize, ne arată că prezentul ne permite să aducem împreună legăturile rupte ale trecutului. Acești artiști chestionează moștenirile noastre, deschid câmpul posibilităților și invocă povești dincolo de memoria umană, într-o perpetuă înnoire. Recunosc că arta contemporană nu este neapărat favorita mea, însă și în această secțiune am văzut lucrări de artă interesante, care mi-au dat de gândit.
Menționez și expoziția „Young Blood 2.0.”, unde am văzut artiști „super contemporani” care, din punctul meu de vedere, pun în discuție ideea de operă de artă, venind cu instalații provocatoare. Un fir care unește aceste instalații de artă este opoziția dintre digital și analog, văzută prin ochii unor artiști născuți în era digitală, sau, cum îmi place mie să spun, „născuți cu telefonul în mână”.
Nu în ultimul rând, Art Safari merită vizitat pentru locul unde se desfășoară evenimentul – Palatul Dacia din Centrul Vechi, care arată spectaculos. Iar pentru că vizita aceasta m-a inspirat și m-a duc cu gândul la sumedenia de lecturi despre artă, fac aici și un top al celor mai bune cărți citite pe acest subiect.
6 cărți fermecătoare despre ARTĂ
Sărutul pictat, Elizabeth Hickey, editura Nemira
Una dintre cele mai celebre picturi ale sale, ‘Sărutul’ este ‘îmbrăcată’ în foiță de aur autentic. Acest roman este un soi de biografie romanțată a pictorului, care totuși reușește să creeze o impresie de autenticitate ce nu se diluează pe parcurs. Autoarea creează un Klimt posibil, iar pentru iubitorii de artă povestea este un adevărat regal, pentru că aduce în discuție multe teme din sfera asta. În plus, o mulțime de detalii și curiozități despre viața renumitului pictor. Romanul are în prim plan o poveste de dragoste, care se leagă de povestea celebrei sale picturi, Sărutul. Un bonus – umorul cu care zugrăvește autoarea înalta societate a Vienei dar și orașul de pe vremea lui Klimt.Vreau să fac lucruri frumoase. Nu am nicio dilemă filozofică de rezolvat, îmi doresc doar să existe mai multă frumusețe pe lume. Sărutul pictat
Culorile și viața lor secretă, Kassia St. Clair, editura Baroque Books
Arta ca terapie ne îndemnă să privim arta și altfel decât suntem obișnuiți, nu doar ca pe un obiect al contemplației, ci și ca mijloc de cunoaștere și înțelegere a propriei vieți. Cartea lui Alain vorbește despre lecțiile neașteptate de viață aflate în spatele unor lucrări de artă: arta ca formă de terapie.
Arta reprezintă un mod de a conserva experiențele. (…) Privim norii și suntem mișcați de frumusețea și grația lor. Par să fie în mod încântător separați de tumultoasa noastră viață cotidiană. Ne lăsăm mintea să zboare către nori și, pentru o vreme, ne eliberăm de preocupări, situându-ne într-un context mai general, care reduce la tăcere nemulțumirile fără sfârșit ale ego-ului nostru. Studiile lui Constable cu formațiuni noroase ne îndeamnă să ne aplecăm, cu mai multă atenție decât am fi dispuși în mod normal, asupra texturii deosebite și formelor fiecărui nor în parte, să observăm variațiile lor de culoare și felul în care se adună laolaltă. Lucrând la studiile sale despre nori, Constable nu a intenționat să facă din noi niște experți în meteorologie. Mai degrabă, el și-a dorit să intensifice semnificația emoțională a dramei insonore care se desfășoară zilnic deasupra capetelor noastre, făcând-o mai accesibilă nouă și îndemnându-ne să-i acordăm importanța pe care o merită.
Cină cu Picasso, Camille Aubray, editura RAO
Cină cu Picasso este o poveste incitantă țesută în jurul vieții și operei celebrului pictor de origine spaniolă. Riviera Franceză, primăvara anului 1936. Ondine are 17 ani şi îşi petrece o parte din zi alături de mama sa, în bucătăria micuţului
restaurant al familiei – Café Paradis. Un client misterios, care călătoreşte sub un pseudonim, are o cerinţă neobişnuită: doreşte ca prânzul să îi fie servit, în secret, la vila pe care a închiriat-o în apropiere. Bărbatul se va dovedi a fi nimeni altul decât celebrul artist Pablo Picasso, iar întâlnirea cu el va avea o influenţă decisivă asupra vieţii lui Ondine, o talentată bucătăreasă. New York, în prezent. Céline află de la mama sa, Julie, că bunica Ondine i-a gătit, odată, lui Picasso. Intrigată de poveştile de familie, pline de secrete, Céline este hotărâtă să afle adevărul. Ajunsă în orăşelul în care Ondine şi Picasso s-au întâlnit, Céline cunoaşte cultura locală, gastronomia franceză şi… dragostea. Mi-a plăcut mult acest roman, care evocă într-un stil fermecător o Franță demult apusă, și împletește atât de bine trecutul cu prezentul, arta cu gastronomia. În plus, poveștile personajelor ne demonstrează cât de importante sunt vicisitudinile pentru binele din viața noastră.
Bucuria vieții, Irving Stone, editura Polirom
Van Gogh este, de departe, pictorul meu favorit și am citit numeroare cărți cu și despre el, însă Bucuria vieții rămâne cel mai bun. Romanul reia șaisprezece ani din viața lui Vincent Van Gogh, de când acesta era funcționar la Galeriile Goupil din Londra, până la sinuciderea sa, la 37 de ani. Urmărind peregrinările personajului principal, Irving Stone surprinde deopotrivă duritatea vieții minerilor din Borinage, entuziasmul și frământările grupului de pictori din care fac parte Gauguin, Toulouse-Lautrec, Cézanne, Seurat, Rousseau, dar și tablouri provinciale din Olanda, Belgia și Franta. Povestea artistului olandez lipsit de noroc în dragoste, care-și caută calea împlinirii, rătăcind ani buni înainte de a se dedica picturii, este în egală măsură un pasionant roman al prieteniei, al renunțării și al luptei cu sine.
Despre arta fericirii. 25 de lecţii pentru a învăţa cum să trăieşti fericit, Cristophe Andre, editura Trei
Pentru a fi fericit ai nevoie de bunăstare, de sănătate, de iubire, şi de câte şi mai câte, spunem adesea. Aşteptăm ca fericirea să ne fie dată din afară, de ceilalţi, de circumstanţe. Fericirea pare să fie astfel un viitor promis, o aspiraţie, niciodată o realitate. De aceea, o conştientizăm adesea de-abia după ce ne-a părăsit, mai mult ca pe un regret al volatilităţii sale.
Christophe André ne arată însă că fericirea este o artă, şi chiar o „ştiinţă”, fericirea se învaţă. În „lecţiile” sale despre fericire, fiecare având drept pretext un tablou celebru, autorul ne ajută să pătrundem calitatea ei simplă, ce se regăseşte în viaţa de zi cu zi. De la primii paşi ai copilului care descoperă lumea şi pentru care fiecare moment este un început de drum şi până la împăcarea cu sine de dinaintea morţii, nestematele fericirii se află la îndemâna noastră şi ţine numai de noi să le vedem şi să le culegem.
Cartea ne spune povestea a 25 de tablouri celebre, iar prin prisma lor, ne oferă lecții pentru a înțelege fericirea. Este cea mai interesantă carte despre artă pe care am citit-o, pentru că îmbină într-un mod extraordinar arta și psihologia.
Nu ştiu să spun ce m-a atras către pictură: poate profesia mea de psihiatru, poate înclinaţia mea spre intimitate, poate interesul meu faţă de psihologie. Însă aş dori să vă provoc la această experienţă: uitaţi-vă la un tablou, priviţi-l în tăcere, lăsaţi pictura să vă vorbească, să-şi facă sălaş în voi. — Christophe André
Mă puteți urmări și pe Instagram, unde postez mini recenzii, citate și multe alte lucruri legate de lectură. Iar dacă ți-a plăcut acest articol, dă un share pe Facebook sau Instagram. 
