S-a întâmplat să citesc în aceeași zi, două cărți care, în mare, tratează cu înțelepciune același subiect: importanța fiecărei clipe în parte. După cum spune Seneca, alt timp nu avem, timpul trecut nu mai este, timpul viitor nu a venit încă, ne rămâne cu adevărat doar prezentul, pe care trebuie să îl prețuim clipă de clipă. Vă recomand selecția de scrieri a celebrului filozof stoic, Seneca, „Alt timp nu am” („Despre scurtimea vieții”, „Despre viața fericită”) și nuvela lui Fredrik Backman, „Și-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung”. În rândurile care urmează povestesc despre fiecare lectură în parte și redau câteva dintre citatele care mi-au rămas în suflet. Dacă vă doriți câteva ore de tihnă, care să vă relaxeze și să vă îndrepte privirea către interior, către suflet, aceste 2 cărți sunt numai bune.
„Și-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung”, Fredrik Backman
Cărticica aceasta, una dintre primele scrieri ale lui Fredrik Backman, plină de tandrețe și emoție sublimate în câteva zeci de pagini, este cel mai bine vândut titlu din portofoliul Grupului Editorial Art în luna iulie. Nu mă miră asta, pentru că Backman a devenit foarte popular de când cu succesul și ecranizarea cărții Un bărbat pe nume Ove – deși mărturisesc că pentru mine cea mai bună scriere a sa, deși mai puțin populară, rămâne trilogia Bjornstad, o serie de cărți tulburătoare, scrise impecabil, pe care vi le recomand, sunt publicate în limba română tot la editura Art.
Și-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung este o poveste care curge lin și se citește rapid, într-o oră, două. M-a înduioșat și m-a făcut să mă gândesc la cât de prețioase sunt amintirile, cum ne fac, în definitiv, să fim ceea ce suntem. Nuvela vorbește despre pierderea amintirilor la bătrânețe, evocând legătura dintre tată și copil, respectiv nepot, cu emoție și delicatețe. Atunci când creierul devine o stea care se stinge, rămâne doar să ne luăm rămas bun de la cei dragi. Recomand, pentru un repaos de lectură binemeritat.
Fragmente
Povestea este despre el, Creierul, misterioasa și malițioasa materie din țestele noastre, care ne lasă să descoperim Universul, dar se sinchisește prea puțin să ne ajute să-i descoperim propriile secrete. Am vrut să povestesc ce se întâmplă când mintea părăsește lumea asta înaintea trupului. Și au ieșit mici scrisori de dragoste între un bunic și nepotul lui, între un tânăr și marea lui iubire, între un tată și fiul său. Este o încercare timidă de a da piept cu toată angoasa că, uneori, cele mai strălucite minți din viața noastră ne părăsesc, iar noi, cei rămași, trebuie să trăim cu dorul după cineva care e încă aici.
– Știm atât de puțin despre cum funcționează creierul. E ca o stea care se stinge. Mai ții minte ce te-am învățat despre stele?
– Când se stinge o stea, durează mult până să ne dăm seama, la fel de mult cât îi ia ultimei ei sclipiri să ajungă pe Pământ.
Vrei și alte recomandări de lectură care poartă semnătura lui Fredrik Backman? Citește și articolul: Trilogia lui Fredrik Backman despre orașul Bjornstad, o serie răscolitoare, de neratat.
Seneca, „Alt timp nu am” („Despre scurtimea vieții”, „Despre viața fericită”)
Dintotdeauna am fost atrasă de filozofie și am citit numeroase scrieri din sfera asta, însă cea mai apropiată de sufletul meu rămâne filozofia stoică, pentru că este o disciplină mai pragmatică, ce își propune să te învețe concret cum să trăiești mai bine, mai echilibrat, mai fericit. Putem numi această filozofie drept precursoare a terapiei din psihologie, doar că este un soi de biblioterapie. Periodic, mă întorc la filozofii stoici, iar recent am recitit volumul care cuprinde două dialoguri: Despre scurtimea vieţii și Despre viaţa fericită. Probabil cel mai proeminent dintre filozofii stoici, Seneca ne arată că fiecare clipă contează, drept urmare, trebuie să încetăm să ne mai irosim timpul fără rost.
În “De Brevitate Vitae” sau “Despre Scurtătatea Vieții”, Seneca reflectă asupra faptului că viața umană este scurtă și trecătoare și că prețuim adesea lucruri superficiale în detrimentul timpului nostru prețios. El ne îndeamnă să ne concentrăm asupra a ceea ce este cu adevărat important și să nu pierdem timpul în căutarea fericirii în locuri greșite. Seneca argumentează că o viață bine trăită nu este neapărat una lungă, ci una în care ne concentrăm pe virtute și pe a face ceea ce este corect.
“De Vita Beata” sau “Despre Viața Fericită” explorează conceptul de fericire și modul în care acesta poate fi atins. Seneca susține că fericirea nu depinde de bogății sau de plăceri trupești, ci vine dintr-o minte echilibrată, din virtute și din trăirea conformă cu principiile noastre interne. El promovează o abordare mai sobră a vieții, în care învățăm să ne stăpânim dorințele și să fim satisfăcuți cu puțin pe termen scurt, dar cu împlinire obținută pe termen lung.
Ambele lucrări ale lui Seneca subliniază importanța introspecției și a auto-disciplinei. Într-o lume agitată și adesea plină de superficialități, Seneca ne încurajează să căutăm adevărata înțelepciune și să ne concentrăm asupra lucrurilor care aduc sens și valoare în viața noastră. Mesajele sale rămân relevante și astăzi, oferindu-ne îndrumări prețioase pentru a trăi o viață autentică și înțeleaptă.
Fragmente
Pentru ce ne plângem de natură? Ea s-a purtat cu bunăvoință: e lungă viața, dacă știi să o folosești. (…) Mulți sunt ocupați fie să jinduiască la viața altora, fie să se vaite de a lor; cei mai mulți, care nu urmăresc nimic precis, sunt șovăielnici inconstanți și nemulțumiți de ei înșiși – ei sunt azvîrliți din cauza ușurătății lor spre planuri mereu noi; unii nu și-au stabilit principii după care să se călăuzească pe drumul vieții, ci soarta îi suprinde în timp ce lâncezesc și cască.
Muncind din greu dobândesc ceea ce vor, și plini de neliniște stăpânesc ceea ce au dobândit; în vremea aceasta, nu țin nicio socoteală a timpului care niciodată nu se va mai întoarce. Ocupații noi vin să le ia locul celor vechi, speranța incită la o nouă speranță, ambiția la o nouă ambiție. Nu caută un capăt al nefericirii lor, ci îi schimbă cauza.
Căci dacă un om s-a așezat dincolo de dorința de a avea ceva, ce i-ar putea lipsi? De ce ar avea nevoie de ceva din exterior – el, care și-a strâns toate bunurile în sine?
Vrei să afli mai multe despre stoicism? Îți recomand și articolele:
Stoicismul, filozofia care îți întărește spiritul